Plantele cățărătoare rezolvă probleme pe care alte plante nu le pot rezolva: acoperă un gard gol, dau umbră pe o pergolă, ascund un zid neterminat sau transformă un balcon de bloc într-un colț verde și intim. Ocupă puțin loc la sol și cresc pe verticală. Diferă însă mult între ele: unele trăiesc zeci de ani și devin grele ca un copac mic, altele țin o singură vară, iar altele nu suportă deloc gerul de la noi.

Ghidul este pentru cei care au o curte cu gard sau pergolă, dar și pentru cei care au doar un balcon și câteva ghivece. Începem cu structura de susținere, fiindcă de ea depinde totul. Apoi trecem prin cățărătoarele perene cu flori, prin cele care acoperă garduri și ziduri, prin anualele crescute din semințe și prin speciile exotice care stau vara afară și iarna la adăpost. Pentru fiecare plantă găsești trimitere spre articolul detaliat de pe site, cu lucrările organizate pe anotimpuri.

Structura de susținere: de aici pornește orice plantă cățărătoare

Cea mai frecventă greșeală este să cumperi întâi planta și abia apoi să te gândești pe ce se va urca. O liană fără suport potrivit se întinde pe jos, se încâlcește sau se rupe la primul vânt mai puternic. Un suport prea slab cedează după câțiva ani, când planta s-a îngroșat și a devenit grea. Merită deci să faci ordinea invers: întâi stabilești unde și pe ce va crește planta, apoi alegi specia.

Cum se agață plantele de suport

Plantele cățărătoare nu urcă toate la fel, iar felul în care se prind decide ce suport le trebuie:

  • Plante volubile, care își răsucesc tulpina în jurul suportului: glicina, caprifoiul, zorelele. Au nevoie de stâlpi, sârme sau bare verticale în jurul cărora să se încolăcească.
  • Plante cu cârcei sau pețioli care se agață: floarea pasiunii, sângele-voinicului, clematisul. Se prind de elemente subțiri, așa că o plasă, sârmă sau un spalier cu ochiuri le ajută mult mai mult decât un stâlp gros.
  • Plante cu rădăcini aeriene sau ventuze: iedera, trâmbița, vița de Canada. Se pot urca singure pe zid sau pe gard plin, fără sârme, dar tocmai de aceea trebuie ținute sub control.
  • Plante care se sprijină, cu tulpini lungi și flexibile: bougainvillea, iasomia. Acestea trebuie legate și ghidate, altfel cad în lateral.

Gard, zid, pergolă sau balcon

Pe un gard din plasă, majoritatea plantelor volubile și a celor cu cârcei se descurcă fără ajutor. Pe un gard plin din lemn sau tablă, ai nevoie fie de o specie cu rădăcini aeriene, fie de un spalier sau câteva sârme întinse la mică distanță de gard, ca să circule aerul în spatele frunzelor. Pe zidul casei, gândește-te de două ori înainte de a lăsa o plantă cu ventuze să urce direct pe tencuială: aceasta poate fi afectată, iar plantele pot intra sub jgheaburi și țigle. Pe balcon, suportul trebuie fixat bine și să nu blocheze ferestre sau scurgeri, iar ghiveciul trebuie să fie destul de mare încât planta să nu se usuce în câteva ore de soare.

Pergola, structura cea mai solicitată

Pergola poartă de multe ori cele mai viguroase plante, cum ar fi glicina sau trâmbița, care după câțiva ani au tulpini groase și o greutate considerabilă. De aceea stâlpii și grinzile trebuie dimensionate pentru planta pe care o alegi, nu doar pentru aspect. La fel de important este cât spațiu ocupă și cât umbrește. Dacă vrei să o calculezi corect înainte de cumpărare, ai pe site un articol despre cum alegi dimensiunea pergolei în funcție de curte, soare și felul în care folosești spațiul, cu pași pe sezoane și răspunsuri la întrebări precum autorizația sau lipirea pergolei de gard.

Cățărătoare perene cu flori

Perenele sunt investiția pe termen lung. Le plantezi o dată, de obicei primăvara, iar în anii următori se îngroașă și acoperă tot mai mult. Primul an pare uneori dezamăgitor, pentru că planta își face întâi rădăcini. Răbdarea, udarea constantă în primele sezoane și tăierile făcute la momentul potrivit contează mai mult decât îngrășămintele.

Clematis: flori mari și tăieri care contează

Clematisul este probabil cea mai elegantă cățărătoare pentru un gard sau un obelisc din grădină. Îi place să aibă partea de sus a plantei la soare și baza umbrită și răcoroasă, de aceea mulți grădinari pun la piciorul lui plante joase sau mulci. Punctul delicat sunt tăierile: soiurile diferă după cum înfloresc pe lemn vechi sau pe lemn nou, iar o tăiere făcută greșit poate să îți ia florile unui sezon întreg. Toate etapele, de la plantare până la protecția de iarnă, sunt explicate în articolul despre locul potrivit, plantarea și tăierile corecte la Clematis, pe sezoane.

Glicina: spectaculoasă, dar grea și lentă la început

Glicina este planta bolților mov care înfloresc primăvara. Are nevoie de soare, de o structură foarte solidă și de răbdare, pentru că o plantă tânără poate avea câțiva ani doar frunze. Diferența dintre o glicină care înflorește bogat și una care doar crește o fac, de cele mai multe ori, locul și tăierile repetate ale lăstarilor lungi. Despre toate acestea, plus răspunsul la întrebarea dacă merge pe balcon, citește ghidul practic de plantare și îngrijire a glicinei.

Trâmbița: viguroasă și potrivită pentru spații mari

Trâmbița, cu florile ei portocalii în formă de pâlnie, înflorește în plină vară și suportă bine căldura. Este însă una dintre cele mai puternice liane pe care le poți planta: crește repede, se prinde de suport cu rădăcini aeriene și poate da lăstari din rădăcină la distanță de planta-mamă. Pentru un gard lung sau o pergolă mare e o alegere foarte bună, pentru un colț mic sau lângă casă mai puțin. Cum alegi locul ca să nu regreți peste câțiva ani și ce tăieri nu trebuie amânate afli din articolul despre plantarea, udarea și întreținerea trâmbiței (Campsis radicans).

Caprifoiul: parfum pe gard sau pe balcon

Caprifoiul este ales mai ales pentru parfumul florilor, care se simte puternic seara. Există mai multe specii, iar două sunt foarte des întâlnite în grădinile de la noi. Caprifoiul japonez (Lonicera japonica) crește repede, acoperă bine un gard și poate sta și în ghiveci mare pe balcon, dar dacă nu e tăiat devine o masă încâlcită de tulpini. Pentru tăierile ușoare din vară, ghidarea pe suport și ce faci când liana devine prea agresivă, vezi articolul despre caprifoiul pe gard sau balcon, fără liane încâlcite.

Caprifoiul de pădure (Lonicera periclymenum) este o specie europeană, ceva mai potolită, care se potrivește bine într-o grădină naturală. Și el are nevoie de legare la început, de udare în primii ani și de corecții după înflorire. Semnele care arată că îi lipsește apa și momentul în care merită o tăiere mai serioasă sunt descrise în ghidul de plantare și îngrijire a caprifoiului de pădure.

Iasomia: parfum de seară, cu atenție la iarnă

Iasomia de grădină (Jasminum officinale) are flori albe, foarte parfumate, și tulpini lungi care trebuie legate de suport. Îi place un loc însorit și adăpostit de vânt, iar în zonele cu ierni aspre are nevoie de protecție sau poate fi crescută în ghiveci mare, mutat la adăpost. Detalii despre plantarea în grădină sau la ghiveci, tăierea după înflorire și trecerea peste iarnă găsești în articolul cu sfaturi utile pentru plantarea și îngrijirea iasomiei.

Floarea pasiunii: exotică ca aspect, dar nu imposibilă

Floarea pasiunii (Passiflora caerulea) are flori cu o structură neobișnuită, care atrag imediat privirea. Se prinde de suport cu cârcei, deci îi trebuie plasă sau sârme subțiri. Este una dintre speciile cele mai rezistente din genul ei, dar la noi rezistența la ger depinde mult de zonă și de iarnă, motiv pentru care mulți o țin la ghiveci și o mută la interior în sezonul rece. Cum o trezești primăvara, cât o uzi și cum o iernezi, la casă sau în apartament, afli din articolul despre plantarea și îngrijirea florii pasiunii.

Cățărătoare pentru acoperirea gardului și a zidurilor

Când scopul principal este să acoperi o suprafață mare cu verde, nu florile contează, ci frunzișul: cât de des este, cât de repede crește și dacă rămâne și iarna. Aici intră plantele cu rădăcini aeriene sau ventuze, care urcă singure pe gard plin sau pe zid. Avantajul este că nu ai nevoie de spalier. Dezavantajul este că, odată ce s-au prins, sunt greu de dezlipit fără urme, iar dacă nu le tai periodic intră în burlane, sub streașină sau pe la ferestre.

Iedera: verde tot anul

Iedera (Hedera helix) este una dintre puținele cățărătoare care își păstrează frunzele iarna, așa că un gard acoperit de ea rămâne verde și în ianuarie. Suportă bine umbra, ceea ce o face utilă pe laturile de nord ale casei sau pe balcoane fără soare direct. Crește însă viguros în anii buni și trebuie tăiată regulat. Este considerată toxică dacă e ingerată, de aceea cei cu copii mici sau animale de companie ar trebui să fie atenți și, la nevoie, să ceară sfatul medicului sau al medicului veterinar. Pe anotimpuri, cu greșelile frecvente și cu situația plantei la calorifer, totul este explicat în articolul despre plantarea și îngrijirea iederei pe gard sau pe balcon.

Vița de Canada: fațade roșii toamna

Vița de Canada (Parthenocissus quinquefolia) este cea care colorează fațadele în roșu aprins toamna. Crește repede, acoperă suprafețe mari și se prinde cu ajutorul unor ventuze. Spre deosebire de iederă, își pierde frunzele iarna, așa că zidul rămâne vizibil în sezonul rece. Întrebarea pe care o pun cei mai mulți este dacă deteriorează peretele, iar răspunsul depinde mult de starea tencuielii. Despre asta, despre tăieri și despre ritmul de creștere citește sfaturile pentru plantarea, creșterea și întreținerea viței de Canada.

Când alegi o plantă cu ventuze și când nu

O plantă cu rădăcini aeriene este potrivită pe un gard plin de beton, pe un zid de grădină sau pe o anexă care nu necesită întreținere des. Este mai puțin potrivită pe fațada principală, dacă tencuiala e veche sau crăpată, ori dacă vrei să zugrăvești peste câțiva ani. În astfel de cazuri, o soluție de compromis este să montezi un spalier la mică distanță de perete și să alegi o specie volubilă, pe care o poți desprinde mai ușor.

Cățărătoare anuale crescute din semințe

Anualele sunt varianta cea mai rapidă și mai ieftină de a acoperi un gard sau un balcon. Le semeni primăvara, cresc în câteva săptămâni și înfloresc până toamna, apoi le scoți și o iei de la capăt anul următor, de multe ori cu semințe strânse chiar de tine. Sunt ideale pentru chiriași, pentru un gard nou, unde încă nu știi ce vrei pe termen lung, sau ca soluție temporară cât timp o perenă își face rădăcini.

Zorelele: perdea de flori pentru gardul însorit

Zorelele (Ipomoea purpurea) iubesc căldura și soarele, așa că se seamănă afară abia după ce trece pericolul înghețului. Sunt plante volubile, care se răsucesc pe sfoară, plasă sau sârmă, și pot acoperi un gard în aceeași vară. Florile se deschid dimineața. Când le semeni, ce suport le pui, cum le ții înflorite și cum strângi semințele afli din articolul despre condițiile de creștere, plantarea și îngrijirea zorelelor. Semințele nu sunt de consum, așa că păstrează-le departe de copii.

Sângele-voinicului: parfum și flori de tăiat

Sângele-voinicului (Lathyrus odoratus) este o cățărătoare anuală care preferă răcoarea, deci se seamănă devreme, primăvara. Se agață cu cârcei, are nevoie de plasă sau de crenguțe pe care să urce și înflorește mai mult dacă tai regulat florile pentru vază. Semințele lui nu sunt comestibile, chiar dacă seamănă cu mazărea. Programul complet, de la pregătirea locului până la curățenia de toamnă, este în ghidul practic de plantare și îngrijire a sângelui-voinicului.

Condurul doamnei: rezistent și fără pretenții

Condurul doamnei (Tropaeolum majus) este planta din curțile bunicilor, cu flori portocalii, galbene sau roșii și frunze rotunde. Soiurile cățărătoare acoperă garduri și balustrade, iar cele scunde merg în borduri sau în jardiniere. Este puțin pretențios la sol și înflorește adesea mai mult într-un pământ nu prea bogat. Când se seamănă, ce probleme apar vara și dacă merge pe un balcon orientat spre nord vezi în articolul cu tot ce trebuie să știi despre plantarea și îngrijirea condurului doamnei.

Cum combini anualele cu perenele

O idee practică: în primii ani după plantarea unei perene lente, cum ar fi glicina sau clematisul, poți semăna câteva anuale pe același suport, ca să nu rămână gol. Atenție doar ca anualele să nu sufoce planta tânără și să nu-i fure toată apa. Odată ce perena s-a dezvoltat, renunți la anuale.

Cățărătoare exotice în ghiveci

Unele dintre cele mai colorate cățărătoare din magazine provin din zone calde și nu suportă înghețul. La noi, le poți crește vara pe balcon sau pe terasă, în ghivece, iar toamna le muți într-un spațiu luminos și ferit de ger. Dacă le tratezi ca pe niște anuale, le pierzi la prima brumă. Dacă știi cum să le iernezi, le poți păstra mai mulți ani.

Bougainvillea: culoare de vacanță, cu reguli stricte

Bougainvillea are bractee intens colorate, care dau impresia de flori și țin mult. Iubește soarele puternic, nu suportă frigul și nici apa în exces, iar o plantă udată prea des își pierde frunzele. Se scoate afară doar după ce nopțile nu mai sunt reci și se adăpostește toamna, înainte de primele înghețuri. Cât o uzi, de ce nu înflorește deși pare sănătoasă și cum o ții în viață până primăvara afli din articolul despre plantarea și îngrijirea bougainvilleei în climatul din România.

Dipladenia: înflorire lungă pe balcon

Dipladenia (Mandevilla sanderi) este liana cu flori în formă de pâlnie, roz, roșii sau albe, care umple rafturile magazinelor primăvara. Vine de obicei în ghivece mici, cu substrat sărac, așa că merită mutată într-un ghiveci mai mare și cu pământ bun. Înflorește toată vara dacă primește lumină multă și udare regulată, dar trebuie protejată de arsura soarelui în caniculă și adăpostită iarna. Toate aceste etape, plus răspunsul la întrebarea dacă e toxică pentru animale, sunt în articolul complet despre plantarea și îngrijirea dipladeniei.

Ce să ai în vedere înainte să cumperi o exotică

Înainte de cumpărare, verifică dacă ai un loc pentru iarnă: o cameră răcoroasă și luminoasă, o verandă închisă sau o scară de bloc cu ferestre mari. Ghiveciul trebuie să fie suficient de ușor încât să îl poți muta, iar suportul trebuie să fie fixat în ghiveci, nu de balustradă, ca să le muți împreună. Dacă nu ai unde le ține iarna, alege mai bine o anuală din semințe sau o perenă rezistentă.

Întrebări frecvente

Care sunt cele mai potrivite plante cățărătoare pentru balcon?

Pe balcon merg bine anualele din semințe, precum zorelele, condurul doamnei sau sângele-voinicului, și exoticele în ghiveci, ca dipladenia sau bougainvillea, dacă ai unde să le iernezi. Caprifoiul japonez, iasomia și iedera pot sta și ele în ghivece mari. Contează orientarea balconului: cele care iubesc soarele nu vor înflori bine pe un balcon umbrit, unde iedera se descurcă mai bine.

Ce plantă cățărătoare acoperă cel mai repede un gard?

Pentru acoperire în aceeași vară, anualele precum zorelele sunt cea mai rapidă variantă. Dintre perene, vița de Canada, trâmbița și caprifoiul japonez cresc viguros după ce se instalează, iar iedera rămâne verde și iarna. Cele foarte viguroase cer însă tăieri regulate, altfel ies din spațiul pe care l-ai gândit pentru ele.

Plantele cu rădăcini aeriene strică zidul casei?

Pe o tencuială în stare bună riscurile sunt mai mici, dar pe o tencuială veche sau crăpată rădăcinile aeriene și ventuzele pot accentua problemele, iar la îndepărtare lasă urme. Plantele pot intra și în jgheaburi sau sub acoperiș. Dacă ai dubii, montează un spalier la distanță de perete sau cere părerea unui specialist în construcții înainte de a lăsa planta să urce pe fațadă.

Când este cel mai bun moment pentru plantarea cățărătoarelor perene?

Pentru majoritatea perenelor de grădină, primăvara, după ce pământul s-a dezghețat și nu mai sunt înghețuri serioase, este perioada cea mai comodă. Unele specii, ca iedera sau vița de Canada, pot fi plantate și toamna. Exoticele sensibile la frig se scot afară doar după ce trece pericolul înghețurilor de noapte.

De ce nu înflorește planta mea cățărătoare?

Cele mai frecvente cauze sunt lumina insuficientă, tăierile făcute la momentul greșit și vârsta prea mică a plantei, mai ales la glicină. Excesul de îngrășământ bogat în azot poate favoriza frunzele în dauna florilor. Fiecare articol de specie din acest ghid are o secțiune despre problemele specifice plantei respective.

Sunt plantele cățărătoare periculoase pentru copii și animale?

Unele specii, precum iedera sau semințele de sângele-voinicului și de zorele, sunt considerate toxice dacă sunt ingerate. Dacă ai copii mici sau animale care rod plantele, informează-te despre specia aleasă înainte de cumpărare și pune-o într-un loc greu accesibil. În cazul unei ingestii, cere imediat sfatul medicului sau al medicului veterinar.