Ai trecut de multe ori pe lângă alunii de pe marginea drumului și ți-ai zis că ar merge unul și în curtea ta. Dacă alegi bine locul și momentul de plantare, nu e o cultură pretențioasă. Vezi, pe luni și sezoane, cum plantezi și cum îl ții sănătos ca să ajungi la primele alune.
De la sfârșit de iarnă la mijloc de aprilie: locul bun și plantarea care prinde
Momentul clasic pentru pus aluni în grădină este din februarie, când pământul s-a dezghețat și nu mai băltește apa, până prin prima parte din aprilie. În multe zone merge foarte bine și plantarea de toamnă, dar primăvara îți lasă timp să urmărești mai ușor prinderea.
Cea mai mare greșeală pe care am văzut-o prin curți este să pui puietul „unde a rămas un colț liber”. Corylus avellana are nevoie de soare cel puțin jumătate de zi și nu-i place deloc apa stătută. Alege un loc aerisit, cu sol care se drenează repede după ploi, de preferat ușor lutos, nu nisip curat.
Distanța față de alți pomi sau de gard contează. Pentru o tufă liberă, lasă în jur de 3 metri între plante, ca să poți intra pe lângă ea la tăieri și cules. Dacă vrei doar un exemplar izolat, lasă măcar 2 metri până la gard sau casă, altfel coroana se va înghesui și vei ajunge să tai prea mult din el.
Ce îți trebuie într-o după-amiază de plantat
Dacă te prinde începutul de martie în fața raftului cu puieți, nu te complica prea mult. Uită-te după rădăcini sănătoase, nu mucegăite, și după un trunchi fără răni mari. Un puiet de 1-2 ani este de regulă suficient pentru o grădină de casă.
- un puiet sănătos, de preferat din pepinieră
- un hârleț bun, care taie ușor pământul
- o găleată cu apă
- pământ mărunțit sau ceva compost bine descompus
- un tutore și o bandă moale pentru legare
Săpatul gropii nu cere mare filozofie, dar nu te zgârci la diametru. O groapă cam de 40x40x40 cm, afânată, ajută rădăcinile să pornească. Nu pune îngrășăminte chimice direct pe fundul gropii, mai bine amesteci puțin compost cu pământul scos.
După plantare, calcă ușor pământul în jur ca să elimini golurile de aer, leagă puietul de tutore și udă bine, chiar dacă afară pare destul de umed. Udarea asta de început îl ajută să facă legătura între rădăcini și sol.
Ca preț, un puiet la ghiveci sau cu rădăcina nudă pornește orientativ de pe la 20-25 de lei și poate urca mai sus la soiuri altoite sau plante mai înalte. Sumele variază mult în funcție de zonă și de perioada anului.
Din aprilie până la sfârșit de iunie: îngrijirea de pornire și primele tăieri
Pe la mijloc de aprilie, când mugurii frunzelor se umflă și vezi verde crud pe ramuri, începe adevărata verificare: s-a prins sau nu. Dacă ramurile rămân uscate și coaja se încrețește, ceva nu a mers bine la plantare sau la udare.
Udare și fertilizare, fără răsfăț în exces
În primii doi ani, când vin perioade mai lungi fără ploaie, udă la 7-10 zile, cu câte o găleată-două la fiecare tufă, turnate încet. Nu stropi puțin și des, apa trebuie să ajungă mai jos, la rădăcinile fine. După ce se prinde bine, rezistă mai ușor la secetă.
Un strat de mulci la bază, din iarbă uscată, frunze tocate sau scoarță, păstrat de la mai până spre septembrie, ține bine umezeala și rupe din valul de buruieni. Ai grijă doar să nu îngrămădești materialul direct pe tulpină, lasă câțiva centimetri liberi, ca să nu mucegăiască baza.
În ce privește fertilizarea, alunul nu e mare mâncăcios. La o grădină obișnuită, e suficient să pui primăvara, în aprilie, un strat subțire de compost sau gunoi bine putrezit, întins pe o rază cam cât coroana. Îngrășămintele granulare se folosesc cu măsură și conform etichetei; mai mult nu înseamnă mai bine, ci doar frunze multe și lemn moale.
Tot acum poți începe să îi dai formă. Dacă vrei o tufă cu mai multe tulpini, lași 4-6 lăstari bine așezați, orientați în toate părțile, și îi suprimi pe cei foarte subțiri sau care se încrucișează. Pentru un trunchi mai înalt, păstrezi o singură tulpină puternică și elimini lăstarii de la bază, dar aici trebuie răbdare și atenție, să nu rănești repetat scoarța.
Din iulie până prin octombrie: vara liniștită, recolta și lucrările de toamnă
Din iulie și până către sfârșit de august, mare lucru nu mai ai de făcut, în afară de a verifica să nu fie sufocat de buruieni și să nu crape pământul de secetă. În verile foarte calde, mai ales în sud, un udaj bun la două săptămâni ajută mult puieții tineri.
Începând cu sfârșitul lui august și până prin septembrie, în funcție de soi și de zonă, începi să vezi alunele brune, care se desprind ușor din înveliș. Culege des, la câteva zile, ca să nu cadă prea multe pe jos, unde le iau repede păsările și rozătoarele.
Tăieri simple, făcute după ce cad frunzele
Toamna, după ce au căzut frunzele, cam din octombrie încolo, poți intra cu foarfeca pentru corecții ușoare. Îndepărtează ramurile rupte, pe cele care se freacă puternic unele de altele și lăstarii subțiri crescuți prea deși în interiorul tufișului.
Nu încerca din primul an tăieri complicate de fructificare, dacă nu ai mai lucrat cu specia. Mai bine te limitezi la aerisire și la îndepărtarea uscăturilor. Tăieturile se fac oblic, cu unelte bine ascuțite, și e bine să fie cât mai curate, fără zdrențuiri.
Tot în partea a doua a toamnei, cam din noiembrie, este un moment bun pentru plantări noi, mai ales în zonele unde iernile nu coboară mult sub -15 °C. Solul este încă cald, iar planta apucă să formeze rădăcini înainte de îngheț. Atenție doar să nu plantezi foarte târziu, pe pământ rece și greu.
Dacă ai deja mai mulți ani vechime la o tufă, poți încerca și înmulțirea prin marcotaj: apleci un lăstar tânăr spre sol, îl prinzi cu un cârlig și îl acoperi cu pământ, lăsând vârful afară. Într-un an formează rădăcini, apoi îl poți separa și muta. Lucrezi însă cu grijă, ca să nu rupi lăstarul-mamă.
Din noiembrie până la mijloc de februarie: cum trece iarna un alun tânăr
Alunul matur rezistă bine la frig în clima României, dar puieții din primii 2-3 ani merită puțină atenție în prag de iarnă. Când nopțile încep să coboare constant sub zero, spre sfârșitul lui noiembrie, fă un ultim control la sol și la bază.
Reîmprospătează un mic mușuroi de pământ afânat în jurul trunchiului, dacă e vânt puternic în zonă, verifică prinderea de tutore. Scoarța tânără poate fi afectată iarna și de iepuri sau rozătoare, mai ales la curți de margine de sat; o plasă protectoare, pusă din toamnă, te scapă de surprize.
În iernile sărace în zăpadă, dar cu ger uscat și vânt, unele ramuri foarte tinere pot îngheța la vârf. Nu te grăbi să tai în ianuarie-februarie. Așteaptă până la sfârșitul iernii, când vezi clar ce a pornit în vegetație și ce a rămas uscat, și abia atunci vii cu foarfeca.
Perioada ianuarie-februarie este și momentul în care se observă bine eventualele probleme de sănătate ale plantei: scoarță crăpată, zone înnegrite, urme de ciuperci. Pentru tratamente specifice se folosesc produse recomandate la fitofarmacie și se respectă exact dozele și perioadele de aplicare trecute pe etichetă.
Întrebări frecvente
La ce distanță se plantează alunii între ei?
În grădinile de casă, distanța uzuală este de aproximativ 3 metri între tufe, ca să ai loc de circulat și de lumină. Dacă îi pui mai înghesuiți, vei ajunge să tai des și să obții mai puține fructe.
Când începe un alun să facă alune?
De regulă, un puiet bun intră pe rod în 3-4 ani de la plantare, mai repede la unele soiuri altoite și în soluri fertile. Producția serioasă vine însă după cam 6-7 ani, când tufa este bine formată.
Pot ține un alun în ghiveci, pe terasă?
Specia suportă ghiveciul doar câțiva ani, în recipiente foarte mari și cu drenaj bun. Pe termen lung dezvoltarea va fi limitată și producția slabă, așa că merită privit mai degrabă ca plantă temporară până găsești un loc în grădină.
Un alun bine așezat în grădină lucrează pentru tine zeci de ani, cu puțină atenție la început și câteva zile de lucru răsfirate peste an. Dacă îl prinzi la momentul potrivit și nu îl sufoci cu „grijă” în exces, ajunge să fie una dintre plantele cele mai recunoscătoare din curte.
Recomandările de mai sus au caracter general și sunt gândite pentru clima din România. Fiecare grădină are particularitățile ei, iar pentru probleme de boală sau dăunători la aluni este bine să ceri sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.
