Ai văzut prin poze sau pe la casele din sat tufele cu frunze verzi și cozi lungi, vișinii, care atârnă până la pământ? Asta este Amaranthus caudatus și nu e deloc greu de crescut, dacă prinzi momentele potrivite din an. De la primele semințe puse în martie până la cozile uscate pentru iarnă, îți povestesc tot ce ai de făcut.

De prin martie începi planurile cu Amaranthus caudatus

Primăvara devreme, pe la mijloc de martie până spre început de aprilie, e momentul să te gândești serios unde și cum vrei amarantul în grădină sau pe balcon. Planta vine din zone calde și nu suportă înghețul, așa că nu te grăbi cu ea afară.

La noi, cel mai sigur este să pornești cu răsaduri în casă sau în solar neîncălzit, ca la roșii. Așa câștigi 4-6 săptămâni de creștere și ajungi la tufele acelea bogate, care umplu colțul de grădină în august.

Semănat în casă, la cald

Pe la jumătatea lui martie, când afară încă mai cade câte o lapoviță, poți semăna Amaranthus caudatus în tăvițe sau ghivece mici. Ai nevoie de un loc luminos, ferit de curent rece de la geam, cu temperaturi în jur de 18-22°C.

Umple lădițele cu un substrat pentru răsaduri (pământ ușor, afânat). Semințele sunt foarte mici, așa că presară-le la suprafață și acoperă doar cu un strat fin de pământ sau nisip, abia 2-3 mm. Nu îngropa semințele adânc, altfel se chinuie să răsară.

Umezește cu un pulverizator, nu cu cana, ca să nu le îneci sau să le înghesui într-un colț. În 7-10 zile încep să apară firele. Când au două-trei frunze adevărate, le poți muta în ghivece individuale, ca să se îndesească și să nu se bată între ele.

  • semințe de Amaranthus caudatus (amarant coadă de vulpe)
  • substrat pentru răsaduri sau pământ de flori afânat
  • tăvițe, pahare de plastic perforate sau ghivece mici
  • pulverizator cu apă
  • un pervaz luminos sau un mini-seră de interior

Semănat direct în grădină, după ultimul îngheț

Dacă nu vrei să te complici cu răsaduri, poți semăna direct în grădină. Momentul bun este, de regulă, după 10-15 mai, când nu mai anunță nimeni îngheț la meteo, cam pe la vremea când scoți roșiile afară.

Alege un loc cu soare mare parte din zi și sol afânat, nu baltă după ploaie. Are nevoie de soare plin ca să formeze cozile acelea lungi și intense la culoare. Greblează bine pământul, presară semințele rar pe rând sau în cuiburi și acoperă-le foarte ușor.

Udă cu grijă, cu stropitoarea cu sită, să nu le speli din loc. Până răsar, ai grijă să nu lase nimeni furtunul sau cizmele peste strat, pentru că pământul tasat le dă peste cap toată pornirea.

În mai și iunie îl muți la locul lui definitiv

Odată trecut de Sfinții de gheață, pe la mijloc de mai până la început de iunie, răsadurile pot ieși afară. Dacă le-ai crescut în casă, obișnuiește-le treptat: două-trei zile la umbră afară, abia apoi la soare direct, ca să nu se pârlască frunzele.

În grădină, păstrează cam 30-40 cm între plante. Am văzut de multe ori greșeala asta: se pun prea des, arată frumos la început, dar în iulie nu mai ai acces printre ele, se umbresc unele pe altele și apar ușor boli pe frunzele de jos.

Pune în groapă un pic de compost bine descompus sau mraniță, amestecat cu pământul. Udați bine la plantare și țineți solul ușor umed primele două săptămâni, până se prind rădăcinile. Nu lăsa răsadurile să stea cu pământul îmbibat, altfel încep să putrezească la colet.

Amaranthus caudatus la ghiveci și pe balcon

Dacă stai la bloc, îl poți avea foarte bine și pe balcon. Alege un ghiveci adânc, de cel puțin 25-30 cm, cu găuri bune de scurgere. Substratul să fie nutritiv, dar cu drenaj bun, de exemplu pământ de flori cu puțin nisip sau perlit.

Balcoanele spre sud sau vest îi plac cel mai mult, dar ai grijă la caniculă: la 35°C în iulie, pământul din ghiveci se usucă repede. Verifică cu degetul, la 2-3 cm adâncime. Dacă e uscat, uzi. Dacă e rece și umed, mai așteaptă o zi.

Pe balcon deschis, ai grijă la vânt. Cozile lungi, ude de ploaie, au greutate și plantele se pot rupe la bază. Poți pune discret un tutore de bambus sau un băț, de care să legi tulpina principală cu o sfoară moale.

Plin mijloc de vară: udări, legări și cozile care atârnă

Prin iulie și august, plantele sunt deja înalt crescute și încep să formeze paniculele acelea lungi și grele. Acum se vede dacă au avut destul soare și pământ bun. Într-o vară caldă, udarea devine treabă de rutină.

Amaranthusul preferă apa regulată, dar nu băltită. În grădină, două udări mai serioase pe săptămână, seara sau dimineața devreme, sunt de obicei suficiente, dacă ai un sol care ține ceva umiditate. La ghiveci, ajungi uneori și la udare zilnică în perioadele de caniculă.

Un strat de mulci (iarbă cosită uscată, frunze mărunțite) în jurul tulpinii ajută mult: păstrează umezeala și mai taie din buruieni. Din două în două săptămâni poți da un îngrășământ lichid pentru plante cu flori, dar nu exagera, altfel faci un monstru de frunze cu mai puține cozi.

La soiurile foarte înalte, nu te sfii să legi tulpinile principale de niște araci. Un vânt serios de august poate culca la pământ o tufă întreagă într-o singură după-amiază, mai ales pe sol foarte afânat.

Dăunătorii obișnuiți sunt afidele (păduchii de frunze) și păianjenul roșu, mai ales dacă e cald și aerul e uscat. Mai apar și melcii, care rod vârfurile fragede la plantele tinere. Poți începe cu metode blânde: spălat frunzele cu jet de apă, macerat de urzică, capcane pentru melci. Dacă situația scapă de sub control, vorbește la o fitofarmacie despre un tratament potrivit și respectă eticheta produsului.

La densități foarte mari și aerisire slabă, poate apărea făinare: un praf alb pe frunze. Rărește plantele prea înghesuite, udă la bază, nu pe frunze, și îndepărtează porțiunile foarte afectate.

Florile se pot tăia și pentru vază sau pentru a le usca. Dacă vrei să le păstrezi pentru aranjamente de iarnă, taie cozile când sunt bine colorate, dar înainte să înceapă să piardă semințe, și atârnă-le cu capul în jos, la umbră, într-un loc aerisit.

Când nopțile se răcesc, vezi cât de departe l-ai dus

De prin septembrie, nopțile mai reci se simt și la amarant. Cozile rămân frumoase, dar frunzele încep să îngălbenească. La primul îngheț serios, planta moare la primul îngheț serios, tulpina se înmoaie și frunzele se înnegresc.

Înainte să ajungi acolo, pe la final de septembrie sau început de octombrie, poți alege ce faci mai departe:

  • tai cozile pentru decor sau pentru a le usca
  • lași câteva să ajungă la maturitate pentru semințe
  • lași intenționat niște semințe să cadă pe sol, ca să se autoînsămânțeze
  • strângi restul plantei la compost

Pentru semințe, lasă o parte din panicule pe plantă cât mai mult, până când la frecare se desprind ușor boabele. Taie-le, scutură-le într-un lighean și curăță cojile cât poți. Semințele de amarant sunt, în principiu, comestibile, dar la plantele ornamentale nu recomandăm consumul, mai ales dacă ai folosit tratamente chimice.

Dacă lași plantele în grădină până la primul îngheț, nu e un capăt de țară. După ce le prinde frigul, tai tot aproape de nivelul solului și cureți locul. Anul viitor s-ar putea să vezi răsărind câțiva voluntari din semințele rămase, pe care îi poți păstra sau muta unde ai nevoie.

Iarna numeri semințele și plănuiești locul pentru anul viitor

După ce ai strâns totul din grădină, ai rămas cu două lucruri: amintirea tufelor din august și niște plicuri de semințe. Depozitează-le bine uscate, în plicuri de hârtie sau borcănele mici, într-un loc răcoros și uscat. Notează pe ele soiul și anul, altfel la primăvară nu mai ții minte nimic.

Iarna e moment bun să te gândești dacă locul de anul acesta a fost cel mai potrivit. Dacă ai avut flori lungi și grele, ai nimerit combinația de soare și pământ. Dacă plantele au crescut mult în frunză, dar cozile au fost scurte sau puține, de obicei a fost prea puțină lumină sau prea mult azot în sol.

Poți să muți anul viitor Amaranthus caudatus într-un colț mai însorit sau să îl folosești ca fundal pentru alte flori de vară. În ghivece, notează-ți dacă vasul a fost destul de mare sau a trebuit să uzi din două în două ore în august, ca să știi ce schimbi.

Mulți cititori ne scriu după primul sezon cu amarant că le pare rău că nu au pus mai multe fire. E genul de plantă care pare exagerată în plic, dar când o vezi în floare, parcă îți trebuie încă un metru de bordură pentru ea.

Întrebări frecvente

Rezistă Amaranthus caudatus peste iarnă în grădină?

Nu, e o plantă anuală care nu iernează afară la noi. Moare la primul îngheț, de aceea trebuie resemănată în fiecare primăvară, fie prin răsaduri, fie direct în grădină.

Merge să cresc amarantul și la umbră parțială?

Supraviețuiește la semiumbră, dar cozile vor fi mai scurte și culorile mai șterse. Pentru efectul acela spectaculos, plantează-l într-un loc cu cel puțin 6 ore de soare direct pe zi.

E periculos pentru câini sau pisici dacă rod din el?

În general, amarantul nu este printre plantele foarte toxice, dar ingerat în cantitate mare poate deranja stomacul animalelor. Mai bine nu lăsa animalele să pască din el și cere sfatul veterinarului dacă apare vreo problemă.

Dacă îl prinzi din timp, de la primele semințe până la cozile atârnate de toamnă, amarantul devine genul de plantă care îți schimbă fața grădinii cu un efort rezonabil., cel mai probabil, după primul an nu vei mai lăsa primăvara să treacă fără măcar câteva fire puse deoparte pentru el.

Recomandările de îngrijire sunt orientative și pot varia în funcție de sol, expunere și climă locală. Pentru probleme grave de dăunători sau boli la plante, cere sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la o fitofarmacie.