În martie- aprilie, când zăpada a dispărut dar bordurile sunt încă goale, îți vine să pui ceva care să acopere repede pământul. Aici intră în scenă Aubrieta: o pernă de flori mov care curge peste pietre, ziduri și borduri. Vezi cum o plantezi și cum ai grijă de ea tot anul.
De la primele zile de martie la plantare: când își găsește locul Aubrieta în grădină
Momentul bun de plantare este din a doua parte a lui martie până spre sfârșit de aprilie, când solul nu mai este înghețat și nu mai stă apa cu zilele pe loc. Dacă ai ratat fereastra de primăvară, te poți orienta și spre început de toamnă.
Aubrieta deltoidea iubește locurile însorite. Pune-o unde are cel puțin 4-6 ore de soare direct: pe colțuri de zid, margini de alei, în fața unei stâncării sau pe taluzuri pe care vrei să le stabilizezi cu rădăcini. La umbră, se întinde, dar înflorește mult mai slab.
Solul contează mai mult decât pare. Se descurcă bine în pământ obișnuit de grădină, dar are nevoie să se dreneze repede. Zonele unde se adună apa după ploaie nu sunt pentru ea. Dacă atunci când sapi o groapă mică apa băltește mai mult de o oră, caută alt loc sau îmbunătățește drenajul cu nisip și pietriș.
Într-o după-amiază de primăvară, dacă te întorci de la magazin cu câteva ghivece, pentru plantare îți trebuie puține lucruri:
- plante sănătoase, bine înrădăcinate
- o lopățică mică sau un hârleț îngust
- nisip sau pietriș mărunt pentru drenaj
- un pic de compost sau pământ de grădină afânat
Nu ai nevoie de îngrășăminte puternice la plantare. De fapt, un sol prea bogat în azot încurajează frunzele, nu florile. Un pământ ceva mai sărac și pietros îi place mai mult decât o brazdă proaspăt îngrășată cu gunoi de grajd.
Ca să formezi un covor frumos, păstrează cam 20-25 cm între plante. La început ți se va părea că e prea mult spațiu gol, dar în 1-2 sezoane tufele se unesc și acoperă complet zona.
Plantarea propriu-zisă într-o zi de martie arată cam așa:
- sapi gropi puțin mai late decât ghiveciul, nu foarte adânci
- pui pe fund un strat subțire de nisip sau pietriș, pentru drenaj
- așezi planta la nivelul la care stătea în ghiveci, fără să o îngropi mai adânc
- umpli cu pământ afânat în jur, apăsând ușor cu mâna
- udeci moderat, doar cât să se așeze pământul în jurul rădăcinilor
La o curte obișnuită, cu o bordură de 5-6 metri, te descurci singur în mai puțin de o oră. Plantele la ghiveci mic costă, de regulă, între 8 și 15 lei bucata, în funcție de zonă și de magazin. E genul de lucrare de primăvară pentru care nu ai de ce să chemi un grădinar.
Mai și iunie: cum o ajuți să acopere bordurile și stâncăriile
Când ajungi în mai, plantele ar trebui deja să fie înflorite sau să se pregătească de explozie. În perioada aceasta, cel mai mare dușman nu e frigul, ci apa în exces. Rădăcinile ei sunt superficiale și nu suportă stagnarea apei. Dacă pământul rămâne mereu fleoșcăit, începe să putrezească de la bază.
Udarea se face rar și cu cap. În grădină, pe un sol normal, o ploaie bună pe săptămână este de multe ori suficientă. Dacă e secetă și căldură mare, intervii tu: o udare mai serioasă la 4-5 zile, dimineața sau seara, este de ajuns. Mai bine uiți o udare decât să o îneci de două ori pe zi.
Pentru flori mai multe, poți folosi la început de mai un îngrășământ pentru plante de grădină, în doza recomandată de producător, dar nu repeta la fiecare două săptămâni. Un strop de hrană o ajută, prea mult o face să devină doar verde și stufoasă, cu mai puține flori.
Când înflorirea principală se termină, de obicei prin iunie, tufele rămân cu un amestec de flori trecute și lăstari lungi. Atunci intră în joc foarfeca: tunzi ușor tot covorul, cam cu o treime din lungime. La fel cum tunzi gazonul, dar la o înălțime mai mare. Plantele răspund de obicei cu un al doilea val de frunze dese, uneori, cu o înflorire mai modestă la sfârșit de vară.
În primele săptămâni după plantare, smulge buruienile care apar printre tufele mici. După ce Aubrieta se întinde și formează o pernă compactă, buruienile vor avea oricum mai puțin loc să răsară. E genul de plantă care, dacă îi dai un start bun, te scutește de multe ore de prășit ulterior.
Sfârșit de vară și toamnă: tăieri, înmulțire și reîmprospătarea tufelor
Pe la sfârșit de august, multe tufele vechi încep să se lățească și uneori se golesc în mijloc. Dacă te uiți de aproape, vezi că lăstarii trag mai mult spre margine, iar centrul devine lemnos și urât. Nu înseamnă că planta a îmbătrânit iremediabil, dar e semn că are nevoie de o mică reorganizare.
Când căldurile mari au trecut și ploile de toamnă înmoaie pământul, prin septembrie, poți să rearanjezi tufele. Ridici ușor marginea unei perne, rupi sau tai bucăți tinere, cu puțină rădăcină, și le replantezi alături, tot la 20-25 cm. Practic, îți faci singur răsaduri fără să mai cumperi plante noi.
O altă metodă de înmulțire este prin butași semilemnoși, în a doua parte a verii. Tai lăstari tineri, dar nu foarte fragezi, de 5-7 cm, le îndepărtezi frunzele de jos și îi pui într-un ghiveci cu amestec nisipos, la umbră ușoară. Rădăcinile apar, de obicei, în câteva săptămâni. Pentru tratarea eventualelor boli sau dăunători, cel mai sigur este să ceri sfatul la o fitofarmacie și să respecți eticheta produsului.
Toamna târziu nu mai aplici îngrășăminte. Plantele au nevoie să intre în repaus treptat, nu să fie stimulate să scoată frunze noi înainte de înghețuri. Ce poți face este să cureți frunzele moarte și resturile care s-au strâns printre lăstari. Un covor sufocat de frunze ude este invitat la mucegai peste iarnă.
Cum trece iarna și ce verifici la început de an
În majoritatea zonelor din România, Aubrieta rezistă bine iernilor obișnuite. Frunzele rămân verzi sau verzui-cenușii, mai ales în iernile blânde. Nu are nevoie de acoperire specială în zonele cu ierni ca la câmpie sau deal.
În zonele foarte reci, cu ger lung și vânt (de exemplu în depresiuni sau la munte), merită să arunci în noiembrie un strat subțire de frunze uscate printre plante sau câteva crengi rare de brad peste borduri. Nu le îngropa sub folie sau sub straturi groase. Au nevoie și de aer, altfel sub protecția prea etanșă apare mucegai.
Cea mai mare problemă iarna nu este frigul, ci alternanța îngheț-dezgheț combinată cu exces de apă. Dacă zona în care ai plantat este exact la baza unui povârniș unde curge toată zăpada topită, apa poate bălti sub stratul de frunze și duce la putrezirea rădăcinilor. De aceea, locul bine drenat pe care l-ai ales la început își arată acum rostul.
La sfârșit de februarie sau început de martie, când se topește zăpada, uită-te atent la tufe. Părțile complet maronii și moi se îndepărtează cu foarfeca. Golurile care apar în covor notează-le în minte: în următoarea perioadă de plantare poți completa spațiile cu plante noi sau cu bucăți din tufele care au rămas viguroase.
Dacă iarna a fost foarte aspră și unele tufe par compromise, nu te grăbi să le scoți din rădăcină. Așteaptă până în aprilie. De multe, din lemnul care părea uscat pornesc lăstari noi, mai ales dacă rădăcina a fost sănătoasă.
Întrebări frecvente
Merge Aubrieta și în ghiveci pe balcon?
Poate crește și în ghivece sau jardiniere, dar ai nevoie de un container lat și mai degrabă jos, cu multe găuri de scurgere și substrat nisipos. Pe balcon, ține-o în plin soare și ai grijă să nu băltească apa în farfurioară.
Cât de des se udă vara?
În grădină, pe un sol normal, de regulă e suficient să uzi la 4-5 zile pe timp de caniculă, dacă nu plouă deloc. În ghiveci are nevoie mai des, dar tot fără exces. Verifică solul cu degetul: dacă stratul de sus e uscat, atunci uzi.
Este toxică pentru animale de companie?
În general, Aubrieta nu este considerată o plantă periculoasă pentru câini sau pisici, dar nu e bine ca animalele să roadă în mod constant niciun fel de plantă ornamentală. Dacă observi reacții ciudate, discută cu medicul veterinar.
E genul de floare care, odată prinsă în grădină, lucrează mai mult pentru tine decât lucrezi tu pentru ea. Dacă îi găsești de la început locul potrivit și nu o „îneci” din prea multă grijă, te vei trezi în fiecare primăvară cu aceeași margine de mov aprins, fără mari bătăi de cap.
Recomandările de mai sus au caracter general și sunt adaptate climei din România. Fiecare grădină are condiții specifice de sol și expunere, iar pentru probleme de boli sau dăunători la plante este bine să ceri sfatul unui horticultor sau al specialiștilor dintr-o fitofarmacie.
