Prima iarnă serioasă fără zăpadă îți arată repede cât de expuși sunt pomii tineri: solul e bocnă, crăpat, vântul taie și nu ai acel strat protector de omăt. Dacă vrei să nu pierzi ce ai plantat cu greu, merită să știi din timp cum protejezi pomii fructiferi când frigul vine pe uscat.
Din toamnă, când vezi că vin ierni tot mai seci
Grija pentru pomi în iarnă începe, de fapt, pe la sfârșit de septembrie – început de octombrie. Atunci se pregătește pomul ca să suporte gerul, mai ales dacă nu va avea pătură de zăpadă la picioare.
În primul rând, ai nevoie de un pom care intră în iarnă hidratat, dar nu „împins” în creștere. Asta înseamnă udări mai rare, dar adânci, până prin octombrie, mai ales în zonele secetoase. Udarea de toamnă ajută rădăcina să treacă mai bine peste îngheț.
La fertilizare, din august te oprești cu azotul (care forțează creșterile de frunze), dacă vrei să ajuți pomul, poți orientativ spre îngrășăminte cu mai mult potasiu. Potasiul întărește țesuturile, dar nu exagera, respectă mereu dozele de pe ambalaj.
Pe la final de octombrie, la pomii plantați în ultimii 2-3 ani, merită să faci o mică mușuroire la baza trunchiului: aduni pământ afânat pe o rază de 20-30 cm, cât să acoperi bine zona rădăcinilor superficiale și punctul de altoire. Nu faci un deal uriaș, ci un guler protector.
Tot în perioada asta montezi protecțiile contra rozătoarelor. O plasă de sârmă rarefiată sau tuburi speciale, puse lejer în jurul trunchiului, țin iepurii și șoarecii departe. Fără așa ceva, într-o iarnă fără zăpadă, scoarța tânără e ca o invitație la masă.
Iar dacă ai soiuri mai sensibile la ger, cum sunt piersicul, caisul sau unii peri altoiți, notează-ți de pe acum unde sunt în grădină. Acolo vei reveni prima dată dacă prognoza anunță temperaturi foarte joase fără ninsoare.
Când se anunță ger și curtea e tot maro: cum îți protejezi pomii fructiferi pe ultima sută
Scena clasică din ianuarie: te uiți la prognoză, vezi -15 sau mai jos, iar afară e pământ gol și vânt. Dacă n-ai apucat să faci tot ce ți-ai propus la toamnă, încă poți salva mult din situație.
La pomii tineri, primul ajutor vine de la sol. Înainte să înghețe de tot, adună rapid un strat de material izolator la bază:
- frunze uscate curate (fără semne de boli)
- paie sau fân vechi
- rumeguș de lemn netratat
- crengi tocate sau resturi de gard viu
- crengi de brad, dacă ai tăiat de la sărbători
Le așezi într-un inel de 10-15 cm grosime în jurul pomului, pe o rază de 30-40 cm, fără să lipești materialul direct de scoarță. Scoarța trebuie să respire, altfel riști mucegai și rozătoare fix la colet.
Al doilea pas, mai ales la pomii cu trunchi subțire, este protecția mecanică. Poți înfășura trunchiul cu pânză de sac, carton ondulat sau material geotextil special. Strângi moderat și prinzi cu sfoară, de jos în sus. Așa ții la distanță variațiile bruște de temperatură și crăpăturile de ger.
Din ce am văzut prin livezi mici, unde se pierd cei mai mulți pomi iarna nu este doar de la vârfuri înghețate, ci de la colet și rădăcinile superficiale care stau neacoperite într-un sol uscat, bătut de vânt. Acolo contează cel mai mult ce faci acum.
Dacă mai prinzi câteva zile cu temperaturi pe plus în miezul zilei, poți da și un strat de var pe trunchi (așa numita „văruire”), eventual cu un produs special pentru pomi, care protejează împotriva arsurilor solare de iarnă și a diferențelor zi-noapte. Respectă instrucțiunile producătorului.
Ianuarie și februarie fără zăpadă: cum ții frigul departe de rădăcini și scoarță
După ce ai montat primele protecții, perioada ianuarie-februarie în anii secetoși înseamnă supraveghere și ajustări mici. Gerul pătrunde mult mai adânc în sol când nu este zăpadă, mai ales pe terenurile bătătorite sau lăsate complet goale.
Dacă vezi că materialul de la bază s-a tasat sau a fost luat de vânt, completează-l. Mai bine revii de două-trei ori cu câte un braț de frunze sau paie decât să descoperi în martie că rădăcinile au degerat. La pomii pitici și cei în ghivece, e aproape obligatoriu să dublezi protecția.
La pomii în ghiveci sau containere mari, riscul este și mai mare. Volumul mic de pământ îngheață repede până în centru. O variantă simplă este să îngropi cu tot cu ghiveci într-un colț de grădină, până aproape de margine, și să mușuroiești bine deasupra. Dacă nu poți, învelești ghiveciul în mai multe straturi de folie cu bule, pături vechi și îl așezi lipit de un perete orientat la sud, ferit de vânt.
Trunchiul trebuie și el verificat din când în când. Dacă vezi crăpături longitudinale în scoarță, de obicei apar după nopți foarte reci urmate de zile însorite. Protecția cu pânză sau material special reduce mult fenomenul. La pomii mai în vârstă, crăpăturile mici se pot curăța lejer, dar dacă sunt profunde, un horticultor te poate sfătui ce să faci mai departe.
Nu uita de rozătoare. Fără zăpadă, ele circulă mai ușor, iar mușuroaiele apar chiar lângă pom. Verifică regulat protecțiile de pe trunchi, dacă vezi urme de ros, întărește plasa sau tuburile. E mai simplu să previi decât să încerci apoi să salvezi un pom decojit pe jumătate.
Martie rece după iarnă uscată: când pornesc pomii și cum îi ții departe de înghețurile târzii
La început de martie, după o iarnă fără zăpadă, mulți pomi pornesc mai greu, din contră, pornesc brusc la primele zile calde. Aici trebuie puțină răbdare și un pic de protecție în plus pentru soiurile timpurii.
La cais și piersic, mugurii de rod se pot umfla deja, iar un îngheț de -3 sau -4 grade în faza asta face mult rău. Dacă ai pomi mici sau palisați lângă un spalier, îi poți acoperi temporar, peste noapte, cu material agricol nețesut (agril) sau cu cearșafuri vechi, prinse pe araci. Dimineața, materialul se îndepărtează ca să nu coacă mugurii la soare.
Mulciul de la bază îl lași, de regulă, până când solul s-a dezghețat bine și nu mai sunt prognozate minime negative puternice. Apoi îl subțiezi treptat, ca să permiți solului să se încălzească și pomului să pornească normal. Nu îl da complet la o parte într-o singură zi, pentru că rădăcinile se pot obișnui cu umbra și răcoarea de dedesubt.
La tăierile de rodire, nu te grăbi în anii cu iarnă capricioasă. E mai sigur să vezi întâi cât din muguri au trecut cu bine de frig. Mulți grădinari taie prea mult în februarie, iar apoi își dau seama că pomul a mai pierdut muguri și de la ger, rămânând aproape fără rod.
Pe măsură ce intri în aprilie, când riscul de ger serios scade, poți scoate treptat protecțiile de pe trunchi, mai ales cele care nu lasă aerul să circule. Scoarța are nevoie să se usuce, altfel cresc șansele de ciuperci și alte probleme.
Când te descurci singur și când ai nevoie de un specialist
Majoritatea lucrărilor de protecție pentru o iarnă geroasă fără strat de zăpadă se pot face liniștit în regie proprie. Adunatul de frunze, mulcitul, legatul pânzei pe trunchi, mutatul ghivecelor aproape de casă – toate sunt lucruri pe care le poate face orice gospodar dispus să iasă în curte cu o oră înainte de lăsarea întunericului.
Unde merită să ceri ajutor este la livezi mai mari sau la pomi valoroși, bătrâni, care au deja crăpături serioase în scoarță ori semne că nu au intrat bine în iarnă. Un inginer horticol sau un pomicultor cu experiență poate evalua la fața locului dacă un pom merită salvat și ce tăieri sau tratamente sunt potrivite.
De asemenea, dacă vrei să folosești metode mai avansate împotriva înghețurilor târzii, cum ar fi sistemele de aspersiune controlată sau anumite produse speciale pentru protecție de muguri, cere sfatul unui specialist sau al unui inginer agronom. Aceste lucruri trebuie făcute corect ca să nu faci mai mult rău decât bine.
Întrebări frecvente
La ce temperatură încep să sufere pomii fructiferi fără zăpadă?
Depinde de soi și de momentul iernii. În plină repaus vegetativ, mulți rezistă bine până la -20 grade sau mai jos. Pericolul mai mare este când solul e uscat și gerul coboară adânc spre rădăcini, mai ales la pomi tineri.
Mai are rost să pun protecție dacă gerul a început deja?
Da, atâta timp cât solul nu este înghețat complet și poți așeza un strat de mulci, încă ajuți. Chiar și protecția mecanică a trunchiului montată la începutul unei perioade geroase poate limita crăpăturile de scoarță.
Cum protejez un pom fructifer plantat în ghiveci, pe terasă?
Muta ghiveciul lângă un perete adăpostit, ferit de curent. Învelește vasul în mai multe straturi izolante, dacă poți, așază-l pe un suport de lemn, nu direct pe beton. La geruri mari, acoperă și coroana cu material agricol ușor.
O iarnă uscată și aspră e testul adevărat pentru ce ai plantat în curte. Pomii care trec cu bine printr-un astfel de sezon, cu puțin ajutor de la tine, vor fi aceia pe care te vei baza ani buni, fără emoții la fiecare prognoză de ger.
Recomandările de mai sus sunt orientative și se pot adapta în funcție de soi, zonă și vârsta pomilor. Pentru livezi mari, pomi valoroși sau probleme serioase de îngheț, cere sfatul unui inginer horticol sau al unui specialist în pomicultură.
