Te-ai hotărât să plantezi un fag în curte, dar nu știi exact când, cât de mare va crește și ce are nevoie ca să prindă bine. Dacă ratezi momentul sau îl pui greșit, ani de zile va sta chinuit. Mai jos ai, pe luni și sezoane, ce ai de făcut pentru un copac sănătos.
Primăvara: cum pornești corect un fag tânăr
De la sfârșit de martie până prin aprilie, când pământul s-a dezghețat și nu mai băltește apa, e perioada în care merită să cauți un fag (Fagus sylvatica) la pepinieră. Atunci vezi bine și rădăcinile, și mugurii, nu te păcălește frunzișul.
Când ajungi la raft, nu te uita doar la înălțime. Alege un puiet cu trunchi drept, fără răni, cu rădăcini bine ramificate, nu o „coadă” lungă și subțire. Pentru grădini mici, mai bine iei un exemplar de 1-1,5 m, se adaptează mai ușor decât unul foarte mare la balot.
Locul contează enorm. Arborele acesta ajunge, în timp, și la 20-30 m înălțime, cu coroană lată. Nu îl înghesui la 2 m de casă sau de gardul vecinului. Lasă măcar 6-7 m de clădiri și de alți arbori mari. Preferă soluri fertile, reavene (nici uscate, nici îmbibate), ușor acide până la neutre.
Ca să nu tot alergi după unelte în ziua plantării, pregătește dinainte:
- o lopată, dacă solul e tare, o cazma
- o găleată sau o stropitoare cu apă
- pământ de pădure sau compost bine descompus
- un țăruș și sfoară pentru legare
- mulci: scoarță, frunze mărunțite sau paie
În martie-aprilie, într-o sâmbătă cu vreme blândă, poți face plantarea principală. Procedura de bază arată cam așa:
- Sapi o groapă cam de două ori mai lată decât balotul, dar nu mult mai adâncă, și afânezi bine fundul.
- Amesteci pământul scos cu compost sau pământ de pădure, ca să fie mai bogat și mai ușor.
- Așezi puietul în groapă astfel încât locul unde a stat în pepinieră să fie la același nivel cu solul din jur, nu mai jos.
- Umpli groapa cu amestecul de pământ, tasând ușor cu mâna sau cu piciorul, ca să nu rămână goluri de aer.
- Uzi temeinic, aștepți să se așeze pământul, mai completezi dacă e nevoie, apoi pui un strat de mulci de 5-7 cm.
Nu îngropa coletul (zona unde trunchiul trece în rădăcini) sub pământ. E greșeala pe care o vedem cel mai des în pozele pe care ni le trimit cititorii, și după câțiva ani copacul începe să sufere fără să înțelegi de ce.
Leagă puietul de un țăruș bătut în partea dinspre vântul dominant, dar nu trage de el cu sfoara. Legătura trebuie să fie elastică, astfel încât trunchiul să poată mișca ușor, altfel rămâne slab.
Vara, când pare că nu se întâmplă nimic, dar se joacă viitorul copacului
Din mai până în august, mai ales în primii doi ani după plantare, nu îl poți „lăsa în plata Domnului”. Nu are încă rădăcinile duse în adâncime, așa că suferă repede de sete, mai ales în grădinile de la câmpie.
Un copac tânăr are nevoie de udări rare, dar consistente. Mai bine uzi la 5-7 zile cu câteva găleți de apă, decât să stropești puțin în fiecare seară. Apa trebuie să ajungă în adâncime, altfel rădăcinile se obișnuiesc sus și suferă la prima secetă mai serioasă.
Dacă vezi că frunzele se răsucesc și se arată arse pe margini, fără să fie culoarea ruginită de toamnă, e semn de stres de apă sau soare puternic. Un strat bun de mulci păstrează mai bine umezeala și ține și buruienile departe.
Din iunie încolo, aruncă un ochi și după posibili dăunători: frunze ciuruite, pânze fine, depuneri lipicioase. Nu sari direct cu substanțe. Înlătură manual crenguțele foarte afectate, iar dacă infestarea e serioasă, un inginer horticol sau o fitofarmacie te pot ghida către un tratament potrivit. Nu amesteca niciodată produse diferite de tratament fără să verifici pe etichetă că se pot combina.
Vara nu e moment bun pentru tăieri serioase. Poți elimina doar crengile rupte sau clar uscate, tăind curat, fără să lași cioate. Restul formării coroanei se lasă pentru final de iarnă.
Toamna: al doilea val bun de plantare și pregătiri de iarnă
De prin octombrie, când încep să cadă frunzele și solul e încă moale, ai al doilea sezon foarte bun pentru plantat. Mulți pepinieriști preferă chiar toamna, pentru că până la îngheț rădăcinile apucă să se instaleze, iar primăvara copacul pornește în forță.
Pașii de plantare rămân aceiași ca primăvara, dar câștigi faptul că nu mai ai de alergat cu udatul în căldurile de iunie. După plantare, udă bine de 2-3 ori până dă frigul serios, apoi lasă-l în pace. În solul rece, rădăcinile lucrează oricum mai puțin.
Tot în octombrie-noiembrie, uită-te critic la copacii deja plantați. Un strat de mulci reîmprospătat acum îl ajută mult în ierni cu îngheț-dezgheț repetat. Ai grijă doar să nu îngrămădești mulciul lipit de trunchi, ca să nu menții umezeala exact în zona sensibilă.
Dacă ești într-o zonă cu iepuri, căprioare sau rozătoare, protejează trunchiul tânăr cu plase speciale sau cu o manta de material textil dens. Nu folosi folie opacă de plastic lipită pe scoarță, se încinge la soare în zilele mai calde de iarnă și poate provoca fisuri.
Când frunzele s-au colorat brun-arămiu și rămân parțial uscate pe crengi, nu e motiv de panică. Așa se comportă specia: păstrează adesea frunzele moarte peste iarnă, mai ales la gardurile vii, și le schimbă abia odată cu mugurii noi din primăvară.
Iarna și anii următori: tăieri, formare și când chemi un specialist
De prin februarie până în primele zile mai blânde de martie e fereastra bună pentru tăieri de formare. Copacul e în repaus, vezi bine structura coroanei, nu e frunziș care să te încurce. Aici se fac, de fapt, corecțiile care se vor vedea toată viața lui.
La exemplarele solitare, urmărește să păstrezi un ax principal clar și ramuri laterale dispuse aerisit. Scoate ramurile care se freacă între ele sau care cresc spre interior. Mai bine tai puțin în fiecare an, decât să ajungi să ciuntești serios un copac deja mare, care a crescut cum a apucat.
Pentru gard viu din această specie, schema e alta. Primii 2-3 ani accepți o creștere mai înaltă, apoi începi să tunzi mai des partea superioară, în timp ce la bază lași lumina să intre. Dacă tunzi doar sus, fără să cureți din grosime, ajungi la un zid gol în partea de jos și bogat doar la vârf.
Când copacul a depășit deja 4-5 m, tăierile devin repede o treabă serioasă. Nu are rost să urci pe scări improvizate cu fierăstrăul în mână. Lucrările la înălțime se lasă pe mâna unui specialist cu echipament adecvat, mai ales dacă arborele e aproape de casă, cabluri sau drum.
Iarna, verifică din când în când dacă țărușul de sprijin mai are rost. De regulă, după 2-3 ani poate fi scos, altfel există riscul ca trunchiul să nu își mai dezvolte singur rezistența la vânt.
Cât te costă orientativ și greșelile care se văd abia după ani
La o pepinieră sau magazin de grădinărit, un puiet de 1-1,5 m costă, în general, între 20 și 60 de lei, în funcție de mărime și tipul de ambalare (rădăcină nudă sau în ghiveci). Exemplarele mari, la balot, trec ușor de câteva sute de lei.
Restul cheltuielilor sunt mai degrabă cu pământul de îmbunătățire și mulciul. Dacă ai deja compost propriu sau pământ bun de pădure, scazi mult din costuri. De aceea spunem des că investiția reală e timpul acordat în primii 3-4 ani, nu neapărat prețul de la casă.
Greșelile mari apar la planificare. Vedem des la casele noi copaci plantați la 2 m de trotuar sau de colțul casei, care arată bine 5-7 ani, apoi devin o problemă. Specia aceasta are coroană largă și umbră densă. Pune-ți întrebarea acum: „Cum arată curtea mea cu un copac matur aici?”
O altă greșeală frecventă este ignorarea apei în primul sezon. Într-o primăvară ploioasă parcă nu are nevoie, apoi vine un iunie torid, în două săptămâni, frunzele se ard, iar copacul rămâne pe loc ani buni. Ritmul de creștere e, în general, de câțiva zeci de centimetri pe an, dacă are ce-i trebuie, nu un sprint recuperator după un start slab.
În fine, nu îl forța în soluri grele, permanent îmbibate, la baza pantelor fără drenaj. Rădăcinile au nevoie de aer. Dacă după ploi mari apa stă zile întregi în locul unde voiai să plantezi, mai bine cauți alt amplasament sau discuți cu un specialist despre cum poți îmbunătăți drenajul înainte de a-l pune acolo.
Întrebări frecvente
Se poate ține un astfel de copac în ghiveci, pe terasă sau balcon?
Nu pentru mult timp. E un arbore de talie mare, care are nevoie de volum de sol și spațiu pentru rădăcini. În containere se păstrează doar temporar, până la plantare, sau în variante speciale, conduse ca bonsai.
Cât de repede crește această specie în grădină?
În condiții bune de sol și apă, ritmul este, de regulă, de 30-60 cm pe an în primii ani, apoi mai lent. Dacă e plantat greșit sau suferă de secetă, poate rămâne ani la rând aproape pe loc.
Este potrivit pentru gard viu?
Da, se folosește des pentru gard viu înalt, mai ales pentru că păstrează frunzele uscate iarna. Are nevoie însă de tunderi regulate și de distanță de plantare calculată din start, nu mai îngust de 40-50 cm între plante.
Când îl vezi peste ani, cu coroana plină și umbră serioasă la prânz, uiți repede de sâmbăta în care ai săpat groapa. Și tocmai asta e frumusețea copacilor: cer o zi-două de muncă adevărată și apoi ani întregi de răbdare liniștită.
Recomandările de mai sus au caracter general și sunt gândite pentru clima obișnuită din România. Fiecare grădină are particularitățile ei de sol, umiditate și expunere, iar pentru probleme grave de sănătate la arbori este bine să ceri părerea unui horticultor sau a unui specialist în întreținerea copacilor.
