Te uiți la tufele înflorite de primăvară prin cartier și te întrebi ce arbust rezistă așa frumos la frig și neudat? De multe ori este gutui japonez, un arbust foarte iertător dacă îl pui la locul potrivit. Vezi când îl plantezi, cum îl uzi și ce întreținere are de fapt nevoie.

De la sfârșit de iarnă la primele flori: când și cum pornești cu plantarea

Gutuiul japonez (Chaenomeles japonica) începe să devină interesant pe la sfârșit de februarie, când vezi primele muguri umflându-se pe crenguțe, chiar dacă afară încă mai îngheață noaptea. Momentul bun de plantare este, în general, din martie până la începutul lui aprilie, când pământul s-a dezghețat și nu mai băltește apa.

Într-o sâmbătă de martie, când ieși în curte cu haina pe tine, dar simți soarele mai cald, acela este semnul că poți săpă groapa pentru gutui. Alege un loc cu soare cel puțin jumătate de zi. În umbră se chinuie, în plin soare înflorește spectaculos și face mai multe fructe, chiar dacă solul nu este perfect.

Solul ideal este afânat și bine drenat, ușor acid sau neutru. Nu te bloca însă în teorie: important este să nu plantezi gutui japonez în băltoacă. Dacă la dezgheț vezi că acolo stă apa zile întregi, mai bine cauți alt colț sau ridici puțin nivelul cu pământ adus.

La plantare, îți prinde bine să ai la îndemână:

  • un hârleț sau o cazma pentru groapă
  • o găleată cu apă
  • puțin compost matur sau mraniță
  • o lopată mică pentru completat pământul

Groapa se face puțin mai mare decât ghiveciul. Rădăcinile se desfac ușor cu mâna dacă sunt foarte încolăcite. Nu îngropa gulerul rădăcinii mai adânc decât stătea în ghiveci, altfel poate putrezi. Tasează ușor cu piciorul în jur, udă bine, dacă ai, pune un strat subțire de mulci (frunze tocate, scoarță, paie) ca să păstrezi umezeala.

Plin sezon de vegetație, din mai până în august: udare și îngrijire de zi cu zi

Din mai încolo, când deja nu mai stai cu ochii pe prognoza de îngheț, gutuiul japonez intră în regim de întreținere. Dacă l-ai plantat primăvara, primul sezon e cel mai sensibil la uscare, mai ales la casele cu curți mici, cu mult beton și pavaj în jur.

În primăvară și început de vară, udă o dată pe săptămână, cu o găleată de apă la plantă, dacă nu plouă. Vara, în iulie-august, când arde soarele și se usucă tot în jur, verifici pământul cu degetul: dacă este uscat bine pe 3-4 cm adâncime, meriți să-l uzi. Mai bine o udare temeinică la câteva zile decât câte puțin în fiecare seară.

După primul an, arbustul devine surprinzător de rezistent la secetă. Am văzut multe tufe bătrâne de gutui japonez, la marginea drumului sau în grădini lăsate, care nu au văzut strop de apă de la furtun și totuși înfloresc în fiecare primăvară. Totuși, dacă vrei flori și fructe mai multe, câteva udări bune în verile foarte uscate îl ajută.

Fertilizarea nu trebuie complicată. O dată pe an, la început de mai, poți încorpora ușor la bază un strat subțire de compost sau gunoi bine descompus. Nu exagera cu îngrășăminte chimice: un sol prea „bogat” împinge planta să crească frunză multă, dar mai puține flori.

În sezonul cald mai apar buruieni la bază. Smulge-le cu mâna sau cu o săpăligă mică, mai ales în primul an, ca să nu concureze rădăcinile tinere pentru apă. Dacă ai pus mulci, vei avea mai puține de lucru aici.

Toamna, între culoarea frunzelor și fructe: tăieri, mutare, noi plantări

Prin septembrie-octombrie, frunzele încep să-și schimbe culoarea, la unele soiuri, rămân prinse de ramuri mici fructe galbene, tari, cu miros foarte plăcut. Nu sunt la fel ca gutuile de pom, dar se pot folosi la gem sau la parfumarea camerei puse într-un bol.

Toamna târziu, după ce au căzut frunzele, poți să faci primele tăieri serioase. La un arbust tânăr nu ai mare lucru de făcut: tai doar crengile rupte, cele care se freacă între ele și eventual câteva vârfuri care ies foarte mult din contur, dacă te deranjează. La tufe bătrâne, poți scoate de la bază 1-2 ramuri foarte vechi, îngroșate, ca să lași loc lăstarilor noi.

Momentul bun de plantare de toamnă este, de regulă, din octombrie până la mijloc de noiembrie, cât timp pământul încă mai lucrează și nu au apărut înghețuri puternice. Avantajul este că arbustul are vreme să prindă rădăcini peste iarnă și pornește foarte bine primăvara.

Dacă vrei să muți un gutui japonez care nu este la locul lui, toamna este perioada mai blândă față de plantarea de primăvară, mai ales în zonele cu veri secetoase. Sapi o balotare cât poți de mare, păstrând cât mai mult din rădăcină, îl muți în groapa nouă și uzi bine, chiar dacă afară e răcoare. În general se prinde bine, mai ales dacă planta are până în 5-6 ani.

Iarna și începutul de an: cum trece gutuiul japonez peste frig

Iarna, gutuiul japonez pare o tufă banală, cu ramuri dese și spinoase. De multe ori uităm de el până la sfârșit de ianuarie, când, într-o zi mai caldă, observi că vârfurile unor lăstari au muguri umflăței. Arbustul este rezistent la frig în condițiile din România, în majoritatea zonelor, dacă este plantat în pământ.

Problema poate apărea la exemplarele foarte tinere, puse toamna târziu, sau la cele plantate în locuri expuse la vânt puternic din nord. Pentru acestea, merită ca la sfârșit de noiembrie să faci un „guler” de frunze uscate sau paie la bază, eventual, să legi ușor tufele foarte fragile, ca să nu se rupă sub greutatea zăpezii.

La gutui japonez crescut în ghiveci, situația e mai delicată. Rădăcinile fiind sus, în containere, îngheață mai ușor. Ghiveciul se mută aproape de un perete adăpostit sau se îngroapă cu totul în grădină, la nivelul solului, până la primăvară. Iar dacă ai balcon, ai grijă ca vasul să nu stea direct în vânt rece și să nu se umple cu apă care apoi îngheață.

Spre sfârșit de iarnă, în februarie, poți să te uiți atent la ramurile care par uscate. Nu te grăbi să tai atunci. Mulți cititori ne scriu că au curățat prea repede și au rămas fără flori, pentru că mugurii de floare erau pe acele crengi aparent „moarte”. Cel mai sigur este să faci tăierile de formă imediat după ce se termină înflorirea de primăvară.

Cât te costă, cât timp îți cere și când are rost să chemi un specialist

Un gutui japonez cumpărat din pepinieră sau magazin de plante costă, orientativ, între 20 și 40 de lei bucata, în funcție de mărime și de soi. Pentru un gard viu decorativ pe marginea unei alei, la distanță de aproximativ 80 cm între plante, pentru 10 metri îți trebuie cam 12-13 bucăți, deci bugetul sare spre 300-500 de lei.

Ca timp de lucru, plantarea unui singur arbust, cu tot cu săpat groapă, amendat solul și udat, ia la o persoană obișnuită cam 20-30 de minute, dacă pământul nu e plin de bolovani sau rădăcini vechi. Întreținerea pe parcursul anului nu îți mănâncă mult: o udare la câteva zile în primul sezon, apoi doar în perioadele foarte secetoase, o hrănire ușoară primăvara și o oră de tăieri toamna.

La o grădină mică, cu 2-3 tufe, te descurci liniștit singur. Ar putea avea rost să chemi un grădinar sau pe cineva priceput doar dacă vrei să formezi un gard viu mare, cu linii drepte, sau dacă ai moștenit o tufă veche, încâlcită, care te înțeapă de fiecare dată când intri în curte. Un ochi antrenat poate alege repede ce ramuri merită păstrate pentru a întineri planta fără să pierzi înflorirea de anul viitor.

Dacă apar probleme de sănătate ale arbustului – frunze pătatate, lăstari care se usucă brusc, colonii de insecte – poți cere sfatul la o fitofarmacie. Există insecticide și fungicide omologate pentru astfel de probleme, dar se folosesc doar conform etichetei, cu mănuși, de preferat, într-o zi fără vânt, ca să nu ajungă pe alte plante sau în locuri unde se joacă animalele ori copiii.

Întrebări frecvente

Când se plantează cel mai bine gutuiul japonez?

Perioadele cele mai potrivite sunt primăvara, din martie până la început de aprilie, și toamna, din octombrie până pe la mijloc de noiembrie, cât timp solul nu este înghețat și nu băltește apă.

Cât de mare ajunge un gutui japonez la maturitate?

În general, un arbust ajunge la 1-1,5 metri înălțime și cam tot atât în lățime. Unele soiuri pot trece de 1,5 metri dacă sunt lăsate netunse, dar prin tăieri regulate poți controla destul de ușor dimensiunea.

Se poate crește gutui japonez în ghiveci, pe balcon?

Da, dar are nevoie de un ghiveci mare, cu drenaj bun, și de ierni mai blânde sau de protecție la ger. Solul trebuie să nu înghețe complet în vas și să nu stea cu apă în farfurie, ca să nu putrezească rădăcinile.

Arbustul acesta are genul acela de caracter care te câștigă în timp: nu cere mult, dar îți dă florile acelea spectaculoase exact când ai mai mare nevoie de culoare după iarnă. Dacă îi oferi locul potrivit și un minim de grijă în primii ani, îți va marca primăverile pentru multă vreme.

Recomandările de mai sus au caracter general și sunt adaptate climei din România. Fiecare grădină are particularitățile ei, iar pentru probleme grave sau tratamente la plante este bine să ceri sfatul unui horticultor, inginer agronom sau al specialiștilor dintr-o fitofarmacie.