Ți-a plăcut cum arată curțile cu conifere iarna și acum stai cu un ghiveci de molid lângă poartă, nehotărât unde să-l pui. Dacă îl plantezi la momentul potrivit și nu îl îneci cu apă, se prinde bine și crește fără prea multe pretenții. Vezi pas cu pas ce are nevoie ca să se facă pom serios.
De la sfârșit de martie până prin mai: cum pornești cu molidul în grădină
Perioada clasică de plantare la noi e de la sfârșit de martie, după ce a ieșit înghețul din pământ, până spre jumătatea lui mai. Solul trebuie să fie dezghețat, ușor umed, dar nu baltă. Dacă intri cu cizma și se lipește glodul gros, mai așteaptă o săptămână.
Alege un loc cu soare sau semiumbră, ferit de vânturile puternice din nord. Picea abies nu iubește curenții reci direct în coroană, mai ales în primii ani. Evită colțurile unde se adună apa de la topirea zăpezii sau de la burlan, acolo rădăcinile riscă să putrezească.
Înainte să pleci la pepinieră, măsoară-ți curtea. Un exemplar plantat în pământ ajunge, în timp, la 15-20 m înălțime și face o coroană serioasă. Nu îl lipi de casă sau de gardul vecinului, lasă măcar 3-4 m liber în jurul lui, altfel peste câțiva ani te încurcă.
Pentru plantare îți trebuie puține lucruri, dar contează să fie pregătite din timp:
- lopată și cazma, pentru groapă suficient de largă
- pământ mai bun, de pădure sau un substrat pentru conifere
- o găleată cu apă la temperatura aerului
- 2-3 țăruși și o sfoară, dacă puietul e înalt și bătut de vânt
Groapa trebuie să fie cam de două ori mai lată decât balotul de rădăcini și puțin mai adâncă. Nu îl băga mai jos decât a stat în ghiveci, gâtul rădăcinii trebuie să rămână la nivelul solului, nu îngropat. Am văzut de multe ori copaci „îngropați” prea adânc, care în 2-3 ani au început să se usuce fără motiv clar.
Când scoți planta din ghiveci, nu trage de tulpină. Răstoarnă ghiveciul, lovește ușor de margine și susține balotul cu mâna. Dacă rădăcinile sunt încolăcite strâns, desfă-le delicat la exterior, ca să poată porni în solul nou.
Vara, când pare că nu se întâmplă nimic, dar rădăcina muncește
După plantarea de primăvară, lunile iunie-iulie sunt decisive. De multe, deasupra zici că nu se schimbă aproape nimic, dar dedesubt copacul își întinde rădăcinile. Aici se greșește cel mai des: fie uiți de el complet, fie îl uzi „din grijă” în fiecare seară.
Regula simplă este asta: uzi rar, dar cu mai multă apă odată. În primii doi ani, la 5-7 zile, torni câteva găleți la baza coroanei, direct pe sol, nu pe crengi. Apoi lași pământul să se usuce la suprafață 2-3 cm înainte de următoarea udare. La caniculă poți scurta intervalul, dar nu transforma zona în mlaștină.
Un truc bun pe care îl folosesc mulți grădinari este mulcirea solului de sub coroană. Pui un strat de scoarță mărunțită, ace uscate sau paie, de câțiva centimetri. Acest strat păstrează umiditatea, ține buruienile în frâu și protejează rădăcinile de arșiță.
Dacă ai sol foarte sărac, poți da, la început de iunie, un îngrășământ pentru conifere, respectând doza din instrucțiuni. Evită fertilizanții puternic azotați spre mijlocul verii, pentru că forțează creșteri moi, sensibile la iarnă. Mai bine crește ceva mai încet, dar sănătos.
La un copăcel plantat recent, e normal să vezi ușoare îngălbeniri la vârf de ramuri, mai ales dacă a prins o perioadă de vânt și soare puternic. Grija apare când îngălbenirea merge de la interior spre exterior și acele se scutură masiv. Atunci poate fi vorba de prea multă apă sau de o boală.
Dacă bănuiești dăunători sau probleme fungice (pete maronii, ace pătate, zone „arse”), nu improviza amestecuri de substanțe. Mergi cu câteva ramuri la o fitofarmacie sau cere sfat unui inginer agronom și folosește doar tratamente recomandate, exact cum scrie pe etichetă.
Toamna, al doilea moment bun pentru pus conifere în pământ
Dacă ai ratat primăvara sau abia în septembrie ți-ai făcut curaj să cumperi un conifer, nu e totul pierdut. Pentru multe zone din țară, intervalul mijloc de septembrie – sfârșit de octombrie e foarte bun pentru plantare. Solul e încă cald, plouă mai des, iar copacul intră treptat în repaus.
Procedura de plantare este aceeași, dar ai grijă de un lucru în plus: protecția de iarnă în primul an. Puietul abia mutat nu are încă rădăcinile bine prinse, iar vântul rece îl poate usca. De aceea, merită să pui un strat mai generos de mulci la bază, de 8-10 cm, și eventual un paravan ușor de pânză specială pe partea de vânt.
Prin octombrie, nu mai dai îngrășăminte, doar uzi dacă a fost o toamnă foarte secetoasă. Scopul este ca arborele să intre în iarnă hidratat, dar nu în sol îmbibat. Dacă ai teren greu, argilos, sapă la marginea gropii câteva canale superficiale care să ducă apa departe, ca un mic drenaj de suprafață.
Toamna e și moment bun să te uiți la coroana copacilor mai vechi. Dacă observi crengi uscate complet, maro, poți să le tai cu un ferăstrău curat, aproape de trunchi, în zile fără ploaie. Nu face tunderi de formă drastice, coniferul nu reacționează ca un gard viu de tuia; ce tai din lemn bătrân nu mai pornește cu ușurință.
Cum trece molidul iarna și ce verifici în curte prin februarie
Iarna, în special la pomii deja prinși de câțiva ani, nu ai multe de făcut. De la prima zăpadă serioasă, uită-te însă la crengile cele mai lungi. Zăpada grea, mai ales cea udă, le poate rupe. Dacă vezi că se curbează exagerat, scutură ușor cu o coadă de mătură, de jos în sus, nu trage de ramuri.
La exemplarele tinere, problema mai mare este „arsura de iarnă”. Soarele de februarie-martie bate puternic pe coroană, iar rădăcinile stau încă în sol înghețat, fără să poată trimite apă. Rezultatul: ace maronii pe partea sudică a copacului. Un paravan de pânză albă sau o plasă de umbrire, pusă pe partea însorită de prin ianuarie, poate face diferența.
Prin februarie, într-o zi mai blândă, plimbă-te prin curte și uită-te la trunchi. Dacă vezi coaja ciupită, urme de rozătoare sau fisuri mari, copacul a avut de suferit. Fisurile superficiale se vindecă singure, dar cele adânci, pe o porțiune mare, merită evaluate la fața locului de un specialist în arbori, mai ales dacă arborele e aproape de casă sau de alei circulante.
Iarna nu se udă des. Doar dacă ai avut o perioadă lungă fără zăpadă și fără ploaie, la temperaturi pozitive, poți da o udare mai serioasă într-o zi mai caldă. Ideea e să intre bine hidratat în episoadele de ger, nu să stea cu rădăcina în gheață permanentă.
Întrebări frecvente
Se poate crește molid în ghiveci, pe balcon?
Poți ține o vreme un exemplar mic într-un ghiveci mare, cu substrat pentru conifere și drenaj bun. Pe termen lung însă are nevoie de pământ liber, altfel suferă și se usucă treptat.
Cât de des se udă un molid matur, deja prins?
După 3-4 ani de la plantare, de regulă se descurcă doar cu ploile, dacă nu e secetă extremă. În veri foarte uscate, o udare profundă la 2-3 săptămâni ajută, mai ales pe sol nisipos.
Pot tăia vârful ca să rămână mai scund?
Nu e o idee bună, vârful tăiat strică forma coroanei și rareori se reface frumos. Mai bine alegi din start locul astfel încât să aibă unde să crească natural, fără scurtări agresive.
Dacă îl plantezi în perioadele bune, nu îl sufoci cu apa „de grijă” și îi dai puțină protecție în primii ani, îți va ține umbră și verdele acela curat zeci de ierni la rând. E genul de copac pe care nu îl mai muți, dar de care îți amintești de fiecare dată când intri pe poartă.
Recomandările de mai sus sunt orientative și se adresează grădinilor din climatul României. Fiecare arbore reacționează diferit în funcție de sol, expunere și îngrijire, iar pentru probleme de sănătate sau tratamente este bine să ceri sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.
