Te prinde aprilie, vezi gardul vecinului plin de mure și te întrebi dacă nu cumva ai ratat iar momentul să pui și tu un mur în grădină. Dacă nimerești sezonul și locul, tufa prinde repede și intră la rod surprinzător de repede. Ghidul de mai jos te ajută să nu ratezi pașii importanți.
Primăvara, când alegi locul pentru mur și îl pui în pământ
La sfârșit de martie – început de aprilie, când pământul nu mai este înghețat și se poate lucra cu cazmaua, este momentul bun să alegi locul pentru primul tufiș de mur. Are nevoie de soare măcar jumătate de zi și de un colț ferit de vântul rece dinspre nord.
Ideal este un sol afânat, care nu băltește după ploi. Dacă ai pământ greu, argilos, merită să sapi o groapă ceva mai mare și să adaugi compost sau mraniță. Tufa de mure (Rubus fruticosus) se simte bine într-un pH ușor acid spre neutru, cam cum găsești în grădinile cu legume care au primit gunoi de grajd bine descompus.
Dacă te uiți la raft la răsaduri, vei găsi soiuri cu spini și fără spini. Cele fără spini sunt mult mai prietenoase la cules, mai ales într-o curte cu copii, dar în general au nevoie de susținere mai bună, pentru că lăstarii sunt lungi și flexibili.
Ca să nu te întorci de trei ori la magazin, pentru plantare îți trebuie câteva lucruri simple:
- cazma sau hârleț și o sapă mică
- o găleată de compost sau mraniță
- apă pentru udare la final
- material de mulcire: paie, frunze tocate, scoarță
- doi-trei stâlpi și sârmă, dacă vrei spalier de la început
Plantarea în sine nu este complicată, dar contează ordinea pașilor. Un mod simplu de lucru este acesta:
- Marchezi locul, ținând măcar 1,5 m față de o altă tufă și 2 m față de următorul rând.
- Sapi o groapă cam de 40x40x40 cm și pui pământul bun deoparte.
- Amesteci pământul scos cu compost și îl lași lângă groapă.
- Pui planta în groapă astfel încât punctul de altoire sau baza tufei să fie la nivelul solului.
- Umpli groapa cu amestecul de pământ și compost, tasând ușor cu piciorul.
- Uzi bine, până când pământul se așază în jurul rădăcinilor.
- Adaugi un strat de mulci de 5-7 cm, având grijă să nu acoperi tulpina.
Nu planta murul în bătaia vântului de iarnă și nu prea aproape de trunchiul unui pom mare. În timp, tufa se va întinde și ai nevoie să poți intra la cules și la tăieri fără să te încurci de alte plante sau de rădăcinile copacilor.
De ce merită un spalier de la început
Mulți pun tufa la gard și o lasă așa în primii ani. Am văzut de multe ori cum, după ce dă de rod, totul se transformă într-un ghem de lăstari greu de stăpânit. Un spalier simplu, cu doi-trei stâlpi și două rânduri de sârmă, montat chiar din primul sezon, te ajută să legi ordonat lăstarii și să aerisești planta.
Înălțimea uzuală este de 1,8-2 m, cu un rând de sârmă la 70-80 cm și al doilea mai sus. Așa poți conduce lăstarii tineri într-o parte, iar pe cei care vor rodi în altă parte, ceea ce face mult mai ușoară tăierea de toamnă.
Vara, când lăstarii o iau înainte și încep fructele
Prin iunie-iulie, dacă primăvara a fost umedă, vei vedea lăstari tineri care cresc și câte 10 cm pe săptămână. Atunci se decide cât de aerisită va rămâne tufa. Pe timp de secetă, un udaj mai serios la 7-10 zile, direct la bază, ajută mult. Nu lăsa apa să băltească, dar nici nu te baza doar pe ploi în iulie-august.
Un strat de mulci păstrat proaspăt ține rădăcinile mai răcoroase și reduce buruienile. Dacă vrei să mai dai un imbold de hrană, folosește compost matur răsfirat la suprafață, nu îngrășăminte foarte concentrate aruncate la întâmplare.
Vara legi lăstarii de spalier, pe măsură ce cresc. Cei care vor rodi anul acesta sunt mai rigizi și au muguri floriferi și fructe formate, iar cei tineri sunt mai verzi, mai flexibili. În general, îi conduci pe tinerii viguroși în poziții unde să-ți fie ușor să culegi anul viitor.
Nu îndesi tufele și nu lăsa toți lăstarii să crească cum vor. Unde este aer și lumină, fructele se coc mai frumos și apar mai rar boli ca putregaiul sau rugina pe frunze. Dacă observi zone cu frunze pătat-maronii sau fructe mucegăite, taie-le și scoate-le din grădină, nu le lăsa pe jos.
La soiurile cu fructe mari, bine udate, pot apărea ușor afide și alte insecte care sug sucul din lăstari. Pentru invazii serioase, discută la fitofarmacie ce tratament se potrivește și citește cu atenție eticheta produsului, mai ales când planta este la rod.
Sfârșit de vară și toamnă, când tai tufa și o pregătești pentru frig
Din august și până prin octombrie, după ce ai terminat culesul, vine perioada în care se face ordinea în tufa de mure. Aici se greșește des: dacă le lași pe toate „de milă”, anul viitor vei avea un zid de lăstari cu fructe mici și greu de cules.
Regula de bază este simplă: tulpinile care au rodit anul acesta se scot de la bază, iar cele crescute anul acesta se păstrează pentru rodul de anul viitor. În funcție de vigoarea soiului, la o tufă lași de regulă 5-7 lăstari tineri, restul se taie tot jos.
Lăstarii păstrați se scurtează ușor, astfel încât să fie mai ușor de legat pe spalier și să nu bată vârful în vânt. Pe cei tineri îi așezi ordonat, desfăcuți în evantai sau conduși în două direcții, ca să poți intra între ei și la cules, și la lucrări.
Nu tăia la ras lăstarii tineri care nu au apucat încă să rodească. O confuzie de două minute la tăiere îți poate lua un an întreg de producție. Dacă nu ești sigur, mai bine lași un lăstar în plus decât să rămâi fără.
Odată cu tăierile, este moment bun să întărești stratul de mulci, eventual cu frunze uscate sau paie. În zonele mai reci, cu ierni aspre, poți apleca lăstarii mai flexibili și să-i prinzi mai jos, apoi să-i protejezi cu ramuri de brad sau cu material textil special de grădinărit.
Cum recunoști ce tulpini tai la sfârșit de sezon
Tulpinile care au rodit sunt, de obicei, puțin mai groase, cu coaja mai închisă la culoare și cu resturi de ramificații laterale de unde au fost ciorchinii. Lăstarii tineri sunt mai verzi sau verde deschis, au mai puține ramuri laterale și par mai „curați”. După unul-două sezoane, vei vedea diferența dintr-o privire.
Iarna, când pare că nu se întâmplă nimic, dar pregătești sezonul următor
În decembrie și ianuarie, tufa stă golașă și deseori este uitată, până când cade zăpada de pe ea. Totuși, iarna ai câteva lucruri mărunte, dar utile, de verificat. Prinderile pe spalier pot slăbi sau sârmele se pot lăsa, mai ales dacă au atârnat zăpezi grele.
În zilele mai blânde, fără îngheț, poți completa stratul de mulci acolo unde pământul a rămas gol după ploi sau vânt. În grădinile cu iepuri sau alte rozătoare, merită să verifici dacă nu au ros coaja la baza tufei și să protejezi zona cu plasă sau alte metode sigure.
Iarna este moment bun să te uiți critic la scheletul tufei. Unde pare prea deasă, unde ar trebui mutat sau extins spalierul, unde ai încurcat drumurile de acces în grădină. Mulți cititori ne scriu că abia iarna, fără frunze, și-au dat seama cât de aproape plantaseră rândurile unele de altele.
Dacă vrei să înmulțești planta prin butășire, ferestrele mai calde din februarie sunt, în general, potrivite pentru a pregăti câțiva butași lignificați în ghivece, ținuți apoi la adăpost până la primăvară. Pentru detalii de înmulțire, un horticultor sau un inginer agronom te poate ghida în funcție de soi.
Întrebări frecvente
Se poate planta murul și toamna?
Da, de regulă se poate planta și în octombrie-noiembrie, cât timp solul nu este înghețat. Avantajul este că prinde rădăcini până la primăvară, dar în ierni cu ger fără zăpadă trebuie protejat bine la bază.
De ce nu face tufa de mure fructe?
Cel mai des, pentru că au fost tăiați lăstarii care trebuiau să rodească sau pentru că este prea multă umbră și înghesuială. Lipsa apei în iunie-iulie și solul foarte sărac pot, de asemenea, să reducă mult producția.
Cât trăiește un mur și când merită înlocuit?
În general, o tufă bine îngrijită poate produce bine 10-12 ani. Când observi că lăstarii noi sunt tot mai subțiri, bolile apar des și fructele rămân mici, merită să pregătești treptat o plantă nouă.
Un colț cu mure coapte, culese direct în castron, nu se obține peste noapte, dar nici nu este o operă de artă horticolă. Dacă îți faci timp primăvara pentru plantare și toamna pentru tăiere, restul verii va fi, mai degrabă, despre cules decât despre bătut cu frunze și spini.
Recomandările de mai sus sunt generale și adaptate climatului obișnuit din România. Fiecare grădină are particularități de sol și microclimat, iar pentru soiuri anume sau tratamente la boli și dăunători este bine să ceri sfatul unui horticultor sau al unei fitofarmacii.
