Ai tot zis că pui un prun în colțul grădinii și au trecut deja doi ani fără să-l plantezi. Toamna și foarte devreme primăvara sunt momentele când se decid rodul și sănătatea lui pe termen lung. Vezi cum alegi pomul, cum îl pui în pământ și ce ai de făcut cu el peste an.

Cum alegi un prun bun de plantat toamna și la început de primăvară

Final de octombrie – început de noiembrie, piețele sunt pline de pomi la rădăcină nudă, înfoliați sumar, cu etichete lucioase. Acolo se joacă prima șansă a pomului: ce alegi și când îl pui în pământ.

Denumirea științifică este Prunus domestica, dar la tarabă te interesează altceva: să fie un pom altoit, de 1-2 ani, cu rădăcini fibroase, nu uscate și nu mucegăite. Punctul de altoire (umflătura de deasupra rădăcinii) trebuie să fie clar, nu crăpat sau plesnit.

Perioade bune de plantare sunt, în general, două: din octombrie până când îngheață bine solul, respectiv din martie, după ce s-a dezghețat pământul, până la umflarea mugurilor. Toamna prinde mai bine în multe zone, pentru că are timp să-și refacă rădăcinile peste iarnă.

Locul contează la fel de mult. Pomul are nevoie de soare direct cel puțin jumătate de zi și de un sol care nu băltește după ploaie. În grădinile de la noi merge bine un pământ luto-nisipos, cu drenaj rezonabil. Evită vâlcelele unde stă ceața și frigul sau zonele unde vezi apă la 40-50 cm adâncime.

La distanțe, regula de bun-simț pentru o curte obișnuită este cam 4 metri între pomi și 4-5 metri până la casă sau anexe, ca să aibă loc coroana și să poți trece cu scara sau cu roaba pe lângă el.

Înainte să începi plantarea, pregătește-ți un minim de unelte și materiale:

  • lopată și cazma pentru săpat groapa
  • o sapă mică pentru finisat pereții gropii
  • un țăruș și o sfoară pentru legarea pomului
  • o găleată sau două de apă
  • pământ mai bun sau compost pentru amestec, dacă solul e foarte greu

Groapa se sapă, de regulă, cam de 60 x 60 cm și vreo 50-60 cm adâncime, cu stratul bun de la suprafață pus separat, să ajungă lângă rădăcini. Nu folosi gunoi de grajd proaspăt în groapă, îl poate arde. Dacă ai compost sau gunoi bine descompus, îl pui amestecat cu pământul, nu direct pe rădăcini.

Cel mai des am văzut greșeala asta: pomul îngropat prea adânc. Nu îngropa punctul de altoire, el trebuie să rămână cu 4-5 cm deasupra nivelului solului. Dacă îl pui mai jos, în timp poate emite lăstari sălbatici din portaltoi și slăbește pomul altoit.

După plantare, tasarea ușoară cu piciorul și o udare zdravănă, de tip „băltire”, ajută pământul să se așeze în jurul rădăcinilor. Apoi legi pomul de țăruș, lejer, ca să nu-l bată vântul. În aceeași zi poți face și prima tăiere de formare, lăsând trunchiul la 80-100 cm înălțime și 3-4 viitoare ramuri de schelet, dacă există.

Ce ai de făcut cu pomul din martie până în mai

Când se topește zăpada și se dezgheață bine solul, în martie, te uiți la pom ca la un copil mic: să vezi dacă a trecut iarna cu bine. Dacă scoarța e întreagă, nu sunt rosături de iepuri și mugurii sunt umflați, ești în grafic.

Tăierile de formare se fac, în general, la sfârșit de iarnă – început de primăvară, când nu mai sunt geruri mari, dar pomul nu a pornit bine în vegetație. Se alege o ramură principală verticală (liderul) și 3-4 ramuri laterale, așezate cât de cât în jurul trunchiului, nu toate pe aceeași parte.

Dacă nu te simți sigur la tăieri, mai bine începi cu puțin decât să „ciuntești” tot. Tăierile greșite se văd abia peste câțiva ani, când ai un pom cu coroana prea deasă și fructe mici. Pentru forme mai complicate de coroană poți chema o dată un pomicultor, ca să vezi cum fac mâna și ochiul antrenat.

În martie-aprilie, când pământul se poate lucra, e un moment bun să afânezi ușor solul pe un cerc de 60-80 cm în jurul pomului și să pui un strat de 5-8 cm de mulci: paie tocate, frunze bine descompuse sau iarbă uscată. Mulciul ține umezeala și reduce buruienile.

Udarea contează mult în primul an. Dacă nu plouă, o găleată-două de apă la 7-10 zile, udare lentă, care să pătrundă adânc, ajută rădăcinile să coboare. Stropitul puțin și des le obișnuiește la suprafață, exact ce nu vrei.

Prin aprilie, când înghețurile târzii fac probleme în multe zone, poți proteja, la pomii mici, coroana cu o pânză agricolă sau chiar un cearceaf subțire, tras peste o structură improvizată, ca să nu rupă greutatea zăpezii mugurii. Nu salvezi mereu tot, dar la pomii tineri poate face diferența.

Dacă observi frunze pătate, lipicioase sau muguri care se usucă brusc, fă poze și mergi la o fitofarmacie. Tratamentele se fac doar conform etichetei produsului, nu după ureche sau după ce ți-a zis vecinul.

Vara și începutul toamnei, când pomul intră în rod

Din iunie încolo, când vezi fructele mărindu-se și ramurile înclinându-se, începe adevărata relație cu pomul. În multe grădini, prima problemă nu e boala, ci faptul că lasă prea multe fructe pe un pom încă mic.

La pomii tineri, o rărire ușoară în iunie – lași 1-2 fructe la 10-15 cm pe ramură – îl ajută să nu se epuizeze și previne ruperea crengilor. Unde vezi ramuri încărcate tare, pune proptele simple din lemn, altfel după o ploaie cu vânt te trezești cu jumătate de pom la pământ.

Udările în iunie-iulie influențează direct mărimea și calitatea fructelor. În perioade lungi de secetă, o udare profundă, la 10-14 zile, e mult mai bună decât câte puțină apă zilnic. Ideal ar fi un șanț mic circular la 50-60 cm de trunchi, unde torni apa, ca să nu băltească direct la rădăcină.

Hrănirea pomului se face, în general, primăvara devreme sau imediat după recoltare. Un strat de 2-3 cm de compost sau gunoi bine putrezit, așezat pe sol, în zona coroanei, și apoi acoperit cu mulci, ajută discret, fără riscul de a arde rădăcinile.

Viermele prunelor, monilioza (putrezirea fructelor pe ramură) și alte probleme apar des. Ce ne scriu cititorii, de obicei, este că s-au trezit cu fructele compromise fără să fi făcut niciun tratament ani de zile. Uneori merge și așa, alteori nu. Ideal este un calendar minim de stropiri, stabilit împreună cu un specialist de la fitofarmacie, în funcție de zona ta.

Momentul de recoltare variază mult după soi și zonă, de la iulie la sfârșit de septembrie. Te uiți la culoare, la fermitatea pulpei și la felul cum se desprinde de pe ramură. Un fruct copt se rupe ușor, fără să rupi și vârful ramurii.

Ca idee de costuri, un pom cumpărat din pepinieră este, în general, între 20 și 50 de lei, în funcție de soi și înălțime. Restul înseamnă timp: să sapi, să uzi, să tunzi, să strângi fructele la vreme.

Dacă vrei un reper rapid peste an, îl poți gândi așa:

  • martie: verificare după iarnă și tăieri de formare
  • aprilie-mai: mulcire, udări, eventual primele tratamente
  • iunie-iulie: rărire de fructe, udări adânci
  • august-septembrie: recoltare și curățenie sub pom
  • octombrie-noiembrie: plantare de pomi noi și pregătirea de iarnă

Cum îl pregătești din toamnă pentru iarnă și pentru anul următor

După ce ai strâns ultima ladă de fructe și frunzele încep să îngălbenească, nu lași pomul de capul lui. Octombrie – început de noiembrie este moment bun pentru o curățenie de toamnă în livadă.

Strânge frunzele și fructele căzute, mai ales pe cele mumifiate, care pot adăposti boli și dăunători peste iarnă. Nu le lăsa grămadă la bază, ci du-le la compost sau arde-le unde este permis.

După căderea frunzelor, se pot face tăieri de igienă: se scot uscăturile, crengile rupte sau cele care se freacă puternic între ele. Nu tăia drastic pomi bătrâni într-un singur an, riști să îi slăbești sau să usuci porțiuni mari din coroană. Reîntinerirea se face treptat, pe 3-4 ani.

Albirea trunchiului cu var, în jur de noiembrie, ajută la protecția împotriva arsurilor de iarnă și a unor dăunători care iernează în crăpăturile scoarței. E o lucrare simplă, ieftină, pe care încă o vedem la multe gospodării și nu degeaba.

La pomii tineri, cu trunchi subțire, merită să pui o protecție mecanică împotriva iepurilor și rozătoarelor: tuburi de plastic despicat, plasă de sârmă sau chiar carton legat lejer. Dacă vrei să fii și mai sigur, verifici din când în când sub protecție, să nu se adune insecte sau mucegai.

În toamnele foarte secetoase, o udare mai serioasă la sfârșit de octombrie – început de noiembrie ajută pomul să intre mai bine în iarnă. Solul umed îngheață mai uniform și protejează mai bine rădăcinile decât unul foarte uscat.

Un astfel de pom poate trăi, în general, 20-30 de ani în curtea unei case, uneori și mai mult dacă este îngrijit corect și tăiat cu cap. Dacă ai un pom foarte bătrân și nu știi dacă mai merită salvat, un ochi de pomicultor te poate scuti de ani de chin cu un pom bolnav, invers, de tăierea unui veteran încă bun.

Întrebări frecvente

Se poate planta pomul și iarna?

Dacă solul este înghețat sau foarte ud, nu. Plantarea se face, de regulă, toamna până la înghețul serios sau primăvara devreme, după dezgheț. Iarna doar protejezi pomii deja plantați, nu deschizi gropi noi.

Cât de aproape pot pune doi pomi într-o curte mică?

Sub 3 metri între ei începe să fie strâmt, mai ales după 8-10 ani, când coroanele se ating. 3-4 metri este, în general, un compromis bun într-o curte mică, cu tăieri regulate de formare și limitare a coroanei.

Cât trăiește, de obicei, un astfel de pom?

În multe gospodării, un pom bine îngrijit produce frumos cam 20-25 de ani, uneori și mai mult. După această vârstă, intră încet în declin și se poate gândi plantarea unui pom tânăr care să-l „prindă din urmă”.

Un pom roditor nu se face într-un sezon, dar nici nu cere minuni. Dacă îi dai loc, lumină, apă la vreme și câteva ore pe an de atenție, îți întoarce grija în borcane, țuică sau pur și simplu în bolul de pe masă, când vine augustul târziu.

Recomandările de mai sus au caracter general și se adresează grădinilor de la noi. Fiecare pom reacționează diferit în funcție de soi, sol și climă, iar pentru tratamente fitosanitare sau tăieri complexe cere sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.