Ți-a dat cineva câțiva puieți de salcâm și te întrebi unde, când și cum să-i pui ca să nu te trezești cu rădăcini prin toată curtea? Arborele crește repede și e rezistent, dar are și capcanele lui. Vezi, pe luni și sezoane, cum pornești plantarea și ce întreținere cere pe termen lung.

Cum pornești cu salcâmul la început de primăvară

De prin martie, imediat ce s-a dezghețat pământul și nu mai stă apa pe sol, e fereastra bună de plantare. Puieții cu rădăcină nudă se descurcă bine atunci, dacă nu îi lași să se usuce și îi uzi bine după plantare.

Locul potrivit în curte

Arborele are nevoie de soare direct aproape toată ziua. În umbră face trunchi subțire, se alungește și cade ușor la vânt. Alege un colț unde nu ai cabluri aeriene, nu trec conducte importante pe dedesubt și ai cel puțin 7-8 metri până la casă sau anexă.

Rădăcinile se duc departe după apă și pot împinge pavajul sau pot crăpa trotuarul turnat subțire. De aceea, mulți gospodari care au pus copacul prea aproape de gard sau de fântână regretă după 10-15 ani, când încep reparațiile.

Ce îți trebuie la plantare

Ca să nu faci drumuri înapoi la magazin exact când te-ai apucat de săpat, pregătește din timp:

  • puieți sănătoși, de preferat de la pepinieră sau ocolul silvic
  • cazma sau hârleț și o lopată mai îngustă
  • o găleată sau două de apă pentru fiecare puiet
  • un tutore (băț rezistent) și sfoară moale pentru legat
  • mănuși groase, pentru că are spini încă de mic

Nu are pretenții mari la sol. Se prinde și pe terenuri sărace, chiar pietroase, atâta timp cât apa nu băltește la rădăcină. Dacă ai lut greu, merită să afânezi groapa cu cazmaua și să amesteci puțin nisip sau pământ de grădină mai ușor.

Gropa trebuie să fie ceva mai largă decât rădăcinile desfăcute, nu doar o gaură îngustă. Așezi puietul astfel încât locul altoirii (dacă există) să rămână puțin deasupra nivelului solului, umpli cu pământ, îl tasezi bine cu piciorul și uzi din belșug. Pământul trebuie să se lipească de rădăcini, nu să rămână goluri de aer.

Dacă preferi plantarea de toamnă, fereastra e cam din a doua parte a lui octombrie până la primele înghețuri serioase. Procedeul e la fel, doar că după aceea merită să pui un strat de frunze uscate sau paie la bază, ca să protejezi rădăcina peste iarnă.

Ce are nevoie în plin sezon cald

Din mai până prin august, când ziua e lungă și soarele arde, copacul își arată ritmul de creștere. În primii doi-trei ani poate urca și peste un metru pe sezon, dacă îl ajuți cu apă și îl ții ferit de lovituri la trunchi.

În primul an, puietul trebuie udat regulat dacă nu plouă. De regulă, un duș serios la 7-10 zile, când solul e uscat pe 3-4 degete în adâncime, îl ajută să își întindă rădăcinile. Apa turnată des și câte puțin îl face, de fapt, dependent de stropitul tău.

Mulți dintre cei care ne scriu spun că s-au întors din concediu la mijloc de iulie și au găsit frunzele pliate și îngălbenite. Nu te speria imediat: la căldură mare, frunza se strânge ziua ca să piardă mai puțină apă și se deschide seara. Problema apare când rămâne căzută și uscată și pământul e tare ca betonul.

Un strat de mulci (frunze tocate, paie, iarba cosită și zvântată) de 5-7 cm în jurul trunchiului păstrează umezeala și ține buruienile departe. Ai grijă doar să nu lipești mulciul de tulpină, lasă câțiva centimetri liberi ca să nu mucegăiască scoarța.

În verile cu furtuni, puietul înalt și subțire poate fi rupt ușor de vânt. Tutorele bătut la plantare trebuie verificat: dacă sfoara taie în tulpină, slăbește-l și leagă cu o bucată de material moale. Înlocuiește imediat legăturile care rănesc scoarța, pentru că pe acolo intră ușor ciuperci și putregai.

Tăierile de formare se lasă, de obicei, pentru sfârșit de iarnă sau început de primăvară. Vara doar cureți crengile rupte sau cele care te încurcă la trecere, cu o foarfecă bine ascuțită, fără să rănesti inutil copacul.

Toamna, când arborele îți arată dacă l-ai ajutat sau nu

Din septembrie, când încep să se îngălbenească frunzele, vezi cel mai bine cum a crescut peste vară. Dacă are trunchi solid, cu coajă sănătoasă, și a ridicat lemn pe înălțime, înseamnă că locul i se potrivește. Lăstarii foarte lungi, subțiri și frunzele rare arată că se chinuie după lumină.

Tot toamna faci și un mic bilanț al vecinătății. Arborele are tendința de a scoate lăstari din rădăcini mai departe de trunchi, mai ales pe soluri ușoare. Dacă nu vrei să îți apară copii prin grădina de legume, taie acești drajoni cât sunt încă fragezi, direct de la bază, cu cazmaua.

Nu lăsa lăstarii de 1-2 ani să se transforme într-un hățiș. După câțiva ani, scoaterea lor devine muncă serioasă de săpat și te poți trezi cu o mini-pădurice de care scapi greu. În zonele agricole, tocmai din acest motiv copacul este privit uneori ca specie agresivă.

După ce cad frunzele, poți corecta ușor coroana dacă observi ramuri care se încrucișează sau se freacă între ele. Taie cât mai aproape de punctul de ramificare, în unghi curat, și nu lăsa cioturi lungi care se usucă urât. La arbori mari, mai ales lângă casă sau drum, merită chemat un specialist pentru evaluare și tăieri sigure.

Toamna târziu rămâne și perioadă foarte bună pentru o nouă rundă de plantare. Solul cald ajută rădăcina să pornească ușor, iar copacul intră în iarnă deja așezat în noul loc, fără stresul verii toride.

Iarna, când pare că nu se întâmplă nimic, dar contează pregătirea

Din decembrie până prin februarie, arborele stă în repaus vegetativ. Suportă bine gerurile obișnuite la noi, însă puieții de 1-2 ani merită protejați. În zonele cu vânt puternic, o simplă înfășurare cu rogojină sau material textil special, prinsă lejer, îi ferește de deshidratarea scoarței.

Când ninge mult și se formează gheață grea pe ramuri, scutură cu grijă crengile joase, fără să le îndoi brutal. Ramurile bătute de gheață, mai ales la copacii tineri, se pot rupe ușor, iar rănile mari rămân ani de zile.

Iarna e și perioada bună să te gândești dacă ai ales bine locul. Dacă îți dai seama că arborele e prea aproape de casă sau de vecini, mai bine discuți din timp cu un specialist silvic sau cu un peisagist. Mutarea unei plante mari nu e treabă simplă, iar la trunchi groasă intri deja la lucrări riscante.

Tot în această perioadă planifici și viitoarele plantări: câți puieți vrei, la ce distanță între ei, dacă îi vrei pentru umbră în curte, pentru lemn sau poate pentru o mică perdea de protecție pe marginea câmpului. Pentru rânduri lungi de arbori, verifică la primărie sau la ocolul silvic ce restricții sunt față de drumuri și vecini.

Întrebări frecvente

La ce distanță plantez față de casă sau anexe?

Păstrează, în general, 7-8 metri până la casă, magazie sau fântână și cam 4-5 metri între arbori pe rând. Rădăcinile merg departe după apă, iar un trunchi mare, prea aproape de clădire, poate deveni riscant la furtuni puternice.

Cât de repede crește acest arbore?

În primii ani, dacă are soare și apă, poate crește 1-2 metri pe sezon. După ce ajunge la 10-12 metri, ritmul încetinește. Creșterea variază în funcție de sol, climă și cât de bine este îngrijit în primele veri.

E periculos pentru copii sau animale?

Are spini care pot zgâria serios pielea, iar semințele și scoarța sunt toxice dacă sunt înghițite. Nu îl pune lângă locul de joacă și explică copiilor să nu bage păstăile în gură. Supraveghează câinii curioși.

Când e bine ales locul și știi de la început ce forță are, copacul devine mai degrabă aliat decât bătaie de cap. E genul de arbore pe care îl plantezi acum, îl tot urmărești de la un anotimp la altul, peste câțiva ani, îți dai seama că a devenit reperul curții.

Recomandările de mai sus au caracter general și se referă la condițiile obișnuite de climă din România. Pentru plantări pe suprafețe mari sau probleme de sănătate ale arborilor, cere sfatul unui inginer agronom, horticultor sau al unui specialist silvic.