Ai văzut în drumeții copăcei plini de ciorchini portocalii și ți-ai zis că ar arăta bine și la tine în curte? Scorușul (Sorbus aucuparia) nu e pretențios, dar are câteva nevoi clare. Vezi cum se plantează corect, ce loc îi priește și cum îl îngrijești ca să-l vezi plin de fructe ani la rând.
Ce afli despre Scorușul înainte să îl aduci acasă
Scorușul este un arbore de talie mică spre medie, care ajunge de obicei la 6-8 metri înălțime, uneori până la 10-12 metri dacă are condiții foarte bune. Coroana este aerisită, nu foarte deasă, așa că nu îți va umbri complet curtea sau grădina de legume.
Fructele apar în ciorchini mari, portocalii-roșiatici, din august până în toamnă. Sunt comestibile doar după prelucrare termică sau după ce au fost bine înghețate, altfel sunt foarte amare și pot da deranj gastric, mai ales la copii sau animale de companie. În schimb, păsările le adoră.
Este un copac foarte rezistent la frig, se simte bine în aproape toate zonele de la noi, mai ales la deal și la munte. Suportă și vântul, de aceea îl vezi des plantat la marginea proprietății sau ca paravan ușor.
Un puiet de 1-1,5 metri din pepinieră costă orientativ între 30 și 60 de lei, în funcție de soi și de furnizor. Un arbore mai mare, de 2-3 metri, poate ajunge la 80-120 de lei. Plantarea o poți face singur, nu ai nevoie de meseriaș, dacă respecți câteva reguli simple.
Ce loc și ce sol îi priesc cel mai mult
Aici se face de obicei prima greșeală: scorușul este pus unde rămâne loc, nu acolo unde îi place lui. Ideal este să aibă soare cel puțin jumătate de zi. Suportă și semiumbra, dar va avea mai puține flori și fructe.
Solul ideal este ușor acid sau neutru, afânat, cu drenaj bun. Pe pământ foarte argilos și greu, apa băltește, iar rădăcinile pot putrezi în ierni umede sau primăveri ploioase. Pe de altă parte, pe nisip uscat și sărac va crește greu, cu frunze mici și arse la vârfuri.
Scorușul are un sistem radicular destul de superficial față de alți arbori, așa că nu îl înghesui lângă fundația casei sau lângă trotuare înguste. Lasă-i măcar 3 metri până la construcții și 4-5 metri între el și alți copaci mari.
Înainte să te apuci de săpat, e bine să ai pregătite câteva lucruri, ca să nu tot alergi după ele la mijlocul lucrării.
- puietul sănătos, cu rădăcini bine formate
- cazma și lopată pentru groapă
- o găleată sau două cu compost sau mraniță bine descompusă
- o găleată mare cu apă
- un țăruș de lemn și o bandă moale pentru legat
Nu îl pune în zone unde stă apa după ploaie sau lângă șanțuri cu nivel ridicat de apă. Mai bine alegi o mică ridicătură de teren sau un loc ușor în pantă, unde apa se scurge natural.
Cum plantezi scorușul pas cu pas
Momentul optim de plantare este toamna, după căderea frunzelor, dar înainte să înghețe pământul. Se poate planta și primăvara devreme, cât timp pomul este încă în repaus, dar toamna prinde rădăcini mai liniștit. Mulți cititori ne-au scris că diferența se vede clar vara: cei plantați toamna suferă mai puțin de sete.
- Sapă o groapă de cel puțin 50×50 cm și cam tot atât adâncime, mai mare dacă puietul are balot mare de pământ. Pământul bun îl pui separat de cel foarte tare sau pietros.
- Amestecă pământul scos cu compost sau mraniță, cam o treime din volum. Nu pune îngrășăminte chimice direct pe rădăcină, pot arde țesuturile fine.
- Bate țărușul în partea din care bate vântul mai des, la 10-15 cm de locul unde va fi trunchiul. E mai ușor să o faci acum, decât după ce ai pus pomul.
- Așază puietul în groapă astfel încât punctul de altoire, dacă există, să rămână ușor deasupra nivelului solului. Rădăcinile trebuie desfăcute ușor, nu lăsate ghem.
- Umple groapa cu amestecul de pământ și compost, tasând ușor cu piciorul dinspre margine spre trunchi, ca să nu rămână goluri de aer. La final, solul trebuie să fie la același nivel cu restul curții.
- Leagă trunchiul de țăruș cu o bandă moale, în formă de opt, ca să nu frece coaja. Legătura trebuie să fie fermă, dar nu strânsă sufocant.
- Fă un mic inel de pământ în jurul trunchiului, ca un lighean, și udă cu 1-2 găleți de apă, chiar dacă solul ți se pare umed. Apa ajută pământul să se așeze în jurul rădăcinilor.
- Acoperă suprafața cu un strat de 5-7 cm de mulci: frunze uscate, resturi tocate de crengi, coajă decorativă sau paie. Mulciul păstrează umiditatea și protejează rădăcinile tinere de înghețurile bruște.
Dacă plantezi mai mulți arbori pe rând, măsoară de la trunchi la trunchi cel puțin 4 metri. În felul acesta coroanele nu se vor înghesui după câțiva ani și nu vei avea de tăiat jumătate din ramuri ca să le descurci.
Îngrijirea de după plantare și ce probleme pot apărea
În primii doi ani, cea mai importantă grijă este apa. Solul trebuie să se usuce ușor la suprafață între două udări, dar să nu se transforme în beton. În veri foarte secetoase, udă la 7-10 zile cu câteva găleți de apă, mai ales în iunie-august.
După ce pomul s-a prins bine, adică după 2-3 ani, scorușul devine mult mai autonom. Udările se reduc, de obicei doar în perioade cu secetă pronunțată. Primăvara, presară la baza lui un strat de compost sau mraniță, încorporat ușor la suprafață, și mulci proaspăt.
La tăieri, mai bine te oprești decât să exagerezi. În primii ani este suficient să scoți ramurile rupte, uscate sau cele care se freacă puternic între ele. Nu îl ciuntești sever pentru că vrei să fie cât mai mic, pentru că va răspunde cu lăstari viguroși și coroana devine dezordonată.
Dacă observi frunze cu pete, răsucite sau lipicioase, poate fi vorba de boli sau dăunători, cum sunt afidele. Nu sări direct la primul produs din raft. Încearcă întâi să îmbunătățești aerisirea coroanei și să nu mai stropești frunzele când uzi. Pentru tratamente, verifică eticheta produselor de la fitofarmacie și urmează dozele recomandate.
În ierni foarte reci, puieții tineri pot avea vârfurile lăstarilor ușor afectate, mai ales dacă au fost fertilizați excesiv și au intrat „verzi” în iarnă. De aceea, nu forța creșterea cu îngrășăminte chimice puternice în primul an.
Am văzut de multe ori în curțile de la țară scoruși îngropați la baza trunchiului cu pământ adăugat ulterior sau cu brazde ridicate pentru legume. Rădăcinile fine nu suportă să fie îngropate mai adânc decât au fost la plantare, iar pomul începe să slăbească încet, fără un motiv evident. Păstrează mereu nivelul solului la fel ca în ziua plantării.
Când are rost să chemi un specialist
La plantarea obișnuită, într-o curte de casă, te poți descurca foarte bine singur sau cu încă o persoană din familie. Unde merită să apelezi la ajutor este în cazul arborilor mari, cumpărați deja de 3-4 metri, care vin cu balot mare de pământ și cântăresc serios.
La fel, dacă ai un scoruș bătrân, foarte înalt, cu crengi groase deasupra locului de joacă sau a casei, tăierile mari se fac în siguranță doar de cineva cu echipament și experiență. În rest, pentru toaletările ușoare și îngrijirea de rutină, te descurci fără probleme.
Întrebări frecvente
Când e mai bine să plantez un scoruș?
Cea mai bună perioadă este toamna, din octombrie până la primele înghețuri serioase. Urmează primăvara devreme, înainte să pornească frunzele. Vara nu se recomandă, decât la puieți la ghiveci și cu udare atentă.
Cât de repede crește scorușul?
În condiții bune de sol și apă, crește în general 25-40 cm pe an în primii ani, apoi ritmul se mai domolește. Dacă vezi creșteri mult mai mici, e semn că suferă de lipsă de apă, sol prea sărac sau compactat.
Se poate ține scorușul la ghiveci pe balcon?
Doar pe termen scurt, ca puiet tânăr, pentru 1-2 ani, în ghiveci foarte adânc și cu drenaj excelent. Este totuși un arbore de grădină, care are nevoie în timp de sol mult și de spațiu pentru rădăcini.
Dacă ai prins gustul copacilor de grădină, un scoruș bine plantat îți arată an de an cum se schimbă anotimpurile, de la frunzele tinere până la ciorchinii plini de viață ai toamnei. E genul de arbore care nu cere mult, dar îți amintește des că ai făcut o alegere bună.
Recomandările de îngrijire sunt orientative și se pot adapta în funcție de sol, climă și expunerea fiecărei grădini. Pentru probleme grave de sănătate ale arborilor sau tratamente fitosanitare, cere sfatul unui horticultor sau al unui inginer agronom.
